Legenda Mărțișorului – Istoria despre Mărțișor și Baba Dochia

Informații pe scurt despre istoria și legenda Mărțișorului. Ce scrie Wikipedia despre legenda populară românească. Rezumat la povestirea ce ține de Mărțișor și Baba Dochia.

Niciun anotimp nu se poate potrivi frumuseții primăverii. Această perioadă a anului este întâmpinată diferit în diverse părți ale lumii, dar nicio sărbătoare sau festival nu este mai impresionantă decât sărbătoarea Mărțișorului, celebrată în România și unele țări din Europa de Est.

Așadar, pe 1 martie, România, și nu numai, sărbătorește Ziua Mărțișorului. În această dată semnificativă, ne schimbăm cu urări de bine și le oferim rudelor și prietenilor Mărțișori – un simbol al purității sufletului și inimii.

Mulți poeți au descris istoria Mărțișorului și legenda lui în versuri; turiștii din toată lumea ne vizitează pentru a afla ce semnifică această sărbătoare “La legende du Martisor / The legend of Martisor”, iar elevii, în fiecare an, au misiunea de a scrie o compunere despre Legenda Mărțișorului de Mihail Sadoveanu.

Vă invităm să descoperiți informații despre Legenda Mărțișorului pe scurt și să vă scufundați în lumea tradițiilor și obiceiurilor românești.

Legenda Mărțișorului – rezumat

Legenda Mărțișorului este plină de magie. Există multe variante ale acesteia, dar noi vă vom povesti despre cele mai populare trei legende care au apărut acum mulți ani.

1. Tradiția frumoasă de a purta șnur Mărțișor la piept s-a născut din folclor, iar legendele se transmit pe scurt din gură în gură, din generație în generație. Există diverse interpretări ale acestui basm frumos și bun.

   Prima legendă este o povestire pe scurt, care stă la baza sărbătorii în mai multe țări unde este oficiată

Odată, soarele a coborât pe pământ sub forma unei fete frumoase, iar șarpele rău (în unele localități – balaurul) a răpit soarele și l-a închis.

Oamenii au devenit triști, natura s-a oprit pe loc, iar copiii nu mai râdeau. Până când un tânăr curajos a decis să meargă și să elibereze soarele.

În timp ce băiatul se îndrepta spre castelul șarpelui, toamna a schimbat vara, iar iarna a schimbat toamna. În cele din urmă, cei doi au intrat într-o luptă, care a durat o zi și o noapte, până când șarpele a fost învins.

Tânărul era rănit și slăbit, dar totuși a reușit să elibereze soarele. După ce s-a ridicat pe cer, natura a reînviat, bucurându-i pe toți cei din jur. Băiatul, însă, așa și n-a mai văzut primăvara.

Pe zăpada albă a curs sângele din rana lui, iar când s-a topit, s-au ivit primele flori de primăvară – ghioceii. Pe albul lor imaculat a căzut ultima picătură de sânge și băiatul a murit.

De atunci, oamenii țese două fire, unul alb, ce simbolizează sănătatea și puritatea ghioceilor, și unul roșu, ce întruchipează dragostea pentru tot ce e frumos.

2. A doua versiune ne relatează Legenda Mărțișorului pentru copii

Așadar, de Mărțișor, legenda populară românească spune că frumoasa Primăvară s-a dus la marginea pădurii și a văzut cum un ghiocel se ridica de sub zăpadă în poienița plină de spini. Ea a decis să-l ajute și a început să împingă zăpada și să smulgă ramurile spinoase.

Văzând acest lucru, Iarna s-a enervat și decis să distrugă floarea cu ajutorul Înghețului și Vântului. Ghiocelul a înghețat instantaneu. Dorind să-l salveze, Primăvara a acoperit floarea cu mâinile sale, dar și-a tăiat degetul de spinii ascuțiți. Din el a curs o picătură de sânge direct pe ghiocel, înviindu-l.

Astfel, Iarna a fost învinsă de Primăvară, iar firele Mărțișorului au devenit simbolul sângelui roșu pe alba zăpadă.

3. Cea de-a treia versiune ne vorbește despre Legenda Mărțișorului, asociată cu legenda lui Baba Dochia, care este comparată cu Diana din mitologia romană sau cu Hero și Artemis din mitologia greacă

Baba Dochia este un personaj tradițional, originar din cultul antic al Marii Mame. Conform acestei legende, Dochia avea o noră pe care bătrâna o ura (legenda spune că nora era soția fiului mai mic, Dragobeta, care s-a căsătorit cu această fată împotriva dorințelor lui Dochia).

Într-o zi geroasă, Dochia i-a dat nurorii sale haine murdare și i-a cerut să le spele într-un râu până când vor deveni albe ca zăpada. Pe măsură ce fata le spăla, hainele deveneau din ce în ce mai negre. Înghețând de frig și în deplină disperare, tânăra a început să plângă, când brusc a apărut Mărțișorul.

Tânărul i-a dat o floare magică și i-a spus să plece acasă.

Când a ajuns acasă, hainele erau albe ca zăpada. Bătrânei Dochia nu-i venea să creadă ochilor ei. Văzând floarea roșie din părul fetei, Dochia se gândi că venise Primăvara și plecase cu turma de oi la munte. Cu cât Dochia se înălța mai sus pe munte, cu atât vremea devenea mai bună și a început să scuture pe rând toate cele doisprezece cojoace care erau pe ea.

Când s-a urcat în vârful muntelui, nu a mai rămas niciun cojoc, iar vremea s-a schimbat brusc și a început un viscol adevărat.

Apoi, Mărțișor a apărut în fața ei și i-a spus: „Vedeți cât de rău este să stați la frig? V-ați trimis nora în frig să spele hainele în râu”. În acea zi, a nins și totul a început să înghețe.

Iar Dochia a înghețat până la moarte împreună cu întreaga turmă de oi, transformându-se, conform legendei, în bolovani uriași de piatră.

Astfel, prima zi de primăvară este considerată ziua Babei Dochia – o veche zeiță a agriculturii care moare pe 1 martie și renaște în Ziua Martirilor pe 9 martie.

Originea Mărțișorului

Potrivit Wikipedia, nu există date fiabile despre originea acestei sărbători. Se presupune că Mărțișorul a apărut în timpul Imperiului Roman – pe atunci Anul Nou era întâlnit pe 1 martie. Vechii romani au dedicat luna martie lui Marte – zeul agriculturii și creșterii vitelor, al primăverii și fertilității.

De asemenea, zeul Marte, după cum știe toată lumea, era zeul războiului, lucru reflectat în Mărțișor: albul este un simbol al păcii, iar roșul este un simbol al războiului.

De atunci, sărbătoarea era denumită popular sub numele de Mart sau Marta până la mijlocul sec. al XX-lea, păstrând o afinitate fonetică cu numele zeului roman, din care a provenit numele lunii martie.

Perioada de la 1 la 9 martie (sau 12) este cunoscută în rândul românilor ca Zilele Bătrânei Dochia. Pe vremuri, unele dintre aceste zile erau considerate zile „speciale”.

De exemplu, 1 martie este ziua Bătrânei-Primăvară sau a Bătrânei-Semănătoare; 2 martie este ziua Bătrânei-Vară sau a Bătrânei-Lucrătoare; 3 martie era dedicat în mod tradițional Bătrânei-Toamnă sau Bătrânei-Recoltare; 4 martie este amintit ca Bătrâna-Iarnă. Se credea că așa cum vor fi aceste patru zile, așa vor fi și toate anotimpurile: reci sau calde, întunecate sau însorite.

Numele sărbătorii provine de la cuvântul „Martie”. În această lună a început numărătoarea inversă a noului an calendaristic pe vremuri. Odată cu apariția primăverii, natura a prins viață, iar oamenii s-au bucurat de triumful ei asupra iernii mohorâte și reci.

La început, mărțișorul a fost purtat nu de la 1 martie, ci doar din ziua în care pe cer era lună nouă. Mărțișorul tradițional a constat inițial din două fire răsucite de două culori – alb și negru, iar mai târziu alb și roșu.

În mod surprinzător, până în prezent nu există date autentice despre originea acestei sărbători.

Se crede că istoria Mărțișorului datează din zilele Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit pe 1 martie. Aceasta este luna zeului Marte, care nu era doar zeul războiului, ci și patronul agriculturii. Dualitatea respectivă se reflectă și în Mărțișor, unde albul și roșul pot fi interpretate ca simboluri ale păcii și războiului.

Totodată, în mitologia bulgară, credința în Mărțișor era legată de întemeierea primului hanat.

Mărțișorul a fost menționat pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simon Florea Marian a scris că în Moldova și Bucovina mărțișorul era alcătuit din monede de aur sau argint pe un fir roșu-alb pe care copiii le purtau la gât sau pe cele mai sensibile locuri de pe corp.

Așadar, băieții le purtau la încheieturi sau la picioare, iar fetele purtau un mărțișor de argint la gât în ​​primele 12 zile de primăvară, apoi îl împleteau în păr până la sosirea berzelor sau până la înflorirea primilor copaci. Conform obiceiului, mărțișorul trebuia să fie atașat de mama dimineața înainte de răsărit.

Pe locul României moderne au fost găsite și amulete antice, care au fost fabricate în urmă cu 8000 de ani. Adevărat, atunci purtau forma unor pietricele mici, vopsite în alb și roșu.

Sensul simbolic al Mărțișorului

În tradiția românească, Mărțișorul este făcut dintr-unul, două sau trei fire. Numărul de fire nu este esențial. Chiar și un fir de lână sub formă de Mărțișor este deja un simbol.

Pe lângă contrariile calendaristice (lumină – întuneric, căldură – rece, fertilitate – sterilitate), sărbătoarea Mărțișor simbolizează, de asemenea, nașterea vieții și renașterea la viață. Unii cercetători cred că este vorba despre renaștere după Potopul biblic.

Potrivit altora, Mărțișorul este o frânghie de 365 (366) de zile pe care Baba Dochia a tăiat-o în timp ce își conducea turma de oi în munți.

La fel cum se taie firul soartei unui copil la naștere, Dochia a tăiat firul primăverii la nașterea unui an calendaristic. De aceea, etnologii numesc Mărțișorul „frânghia zilelor, săptămânilor și lunilor, adunată într-o panglică în două culori”.

În studiul său despre Mărțișor, poetul George Coșbuc susține că Mărțișorul este un simbol al primăverii și al soarelui, al cărui chip, potrivit credinței populare, seamănă cu o monedă de argint. Desigur, nu moneda în sine, ci argintul alb pur asociat soarelui. Să nu uităm că albul mai simbolizează și puterea. În studiul menționat, Coșbuc a scris că „Mărțișorul este un simbol al focului și luminii și, prin urmare, al soarelui. Aduce frumusețe și dragoste”.

Mai mult, în folclorul nostru, anotimpurile sunt indicate de culori cromatice: primăvara în roșu, vara în verde-galben, toamna în negru-albastru, iarna în alb. Prin urmare, putem spune că Mărțișorul țesut din fire roșii și albe este un simbol în formă liberă al tranziției de la iarna albă la viața roșie de primăvară.

Semnificația culorilor poate fi interpretată și într-un alt mod: roșu – culoarea focului, a sângelui și a soarelui, poate simboliza vitalitatea feminină, iar albul – culoarea zăpezii reci și curate și a norilor cerești, poate simboliza înțelepciunea masculină.

Astfel, Mărțișorul exprimă inseparabilitatea acestor două aspecte, precum mișcarea continuă a materiei.

Mărțișoarele sunt diverse în design, existând o mare varietate de forme. Dar toate sunt făcute strict în două culori: alb – culoarea Ghiocelului și roșu – culoarea Sângelui lui Fat-Frumos. Cândva, însă, Mărțișorul era țesut și din culoarea neagră. Să descifrăm sensul mai profund ale acestor trei culori – alb, negru sau roșu, care au ajuns până la noi.

Primele mărțișoare au fost făcute din ață de lână albă și neagră. Albul însemna puritate, în timp ce negrul reprezenta puterea, energia vieții. Mărțișorul arhaic cu fir alb și negru este personificarea unității contrariilor – bine și rău.

În schimb, culoarea roșie a avut și are un efect special asupra oamenilor. Se crede că această culoare are cel mai puternic efect asupra simțurilor, fiind un simbol al frumuseții, tinereții, sănătății și bogăției. Este asociată în multe culturi arhaice cu debutul primăverii, nașterii și căsătoriei, adică este începutul începuturilor. De asemenea, se credea că protejează bebelușii în timpul tranziției de la un sezon la altul și, prin urmare, de multe ori încă se leagă un fir roșu de vițeii, miei, dar și copiii nou-născuți.

Experții ne atrag atenția asupra faptului că această culoare roșie a focului este baza, principiul energetic al întregii vieți, care s-a născut din pământul negru. Astfel, observăm că roșul și negrul au fost înlocuitori interschimbabili de secole și că roșul mai agresiv a fost preferat negrului.

Există o altă explicație, conform căreia roșul și albul sunt culori sacre, adesea folosite în diferite ritualuri. Firele de mărțișor albe ca zăpada simbolizează puritatea și inocența, precum și o conexiune cu lumea cealaltă. Culoarea roșie din această amuletă, dimpotrivă, servește ca o reflectare a vitalității și energiei. Combinația acestor culori simbolizează legătura dintre principiile pământești și cerești, a căror combinație dă naștere vieții.

Potrivit legendelor, culoarea albă simbolizează ghiocelul, iar roșul – sângele stacojiu al Primăverii, care a fost rănită de Iarnă. Tot în aceste legende, albul reprezintă o iarnă cu zăpadă, iar roșul reprezintă soarele limpede de primăvară, datorită căldurii cu ajutorul căreia natura renaște după hibernare.

De ce purtăm Mărțișoare

Răspunsul la această întrebare îl găsim în studiul lui George Coșbuc: „Îl purtăm ca o imagine a soarelui, de care vrem să ne apropiem; la fel cum purtăm crucea cu imaginea lui Hristos.

Deci, vă puteți împrieteni cu soarele”. Acesta continuă: „Țăranii îmbracă Mărțișorul pe copii, astfel încât să fie puri ca argintul și să nu se agite de febră. Și fetele ar trebui să poarte un Mărțișor pentru a nu se arde la soare. Dar cei care nu vor purta Mărțișorul vor slăbi în curând. Oamenii îl tratează pe Mărțișor ca pe un altar, nu ca pe o jucărie”.

Cum și când este purtat Mărțișorul

Pentru a urma tradiția, Mărțișorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi de primăvară. Se poartă de la 1 martie până la primele semne ale victoriei primăverii asupra iernii: cântatul cucului, înflorirea cireșelor sau a trandafirilor și întoarcerea berzelor și a rândunicilor.

După scurgerea timpului, firul este legat de o ramură a unui pom fructifer, care ar trebui să înflorească, pentru a-l proteja și a da o recoltă bogată; sau este legat pentru noroc de un trandafir înflorit. Se spune că aceste obiceiuri aduc și bogăție în casă, iar dacă îți pui o dorință atunci când îl legi de ramură, atunci cu siguranță se va împlini. În mod tradițional, puteți pune Mărțișorul și sub o icoană.

Se crede că împletirea magică a firelor care simplifică unitatea contrariilor (lumină-întuneric, cald-rece, iarnă-vară) aduce sănătate și protecție împotriva bolilor. Firele împletite simbolizează și iubirea și ura, viața și moartea, binele și răul.

Fetele necăsătorite pun Mărțișorul sub o piatră uriașă și încearcă să ghicească cine va fi logodnicul lor. Iar dacă îl agață de un copac, se consideră că vor fi albe ca floarea lui și roșii ca cireșele lui”.

În unele zone, Mărțișorul este acoperit cu un bulgăre de pământ și aruncat pe acoperișul casei pentru a atrage berzele să construiască un cuib. Se crede că dacă există un cuib de barză în sat, acesta îi va aduce fericire și noroc.

Firele Mărțișorului sunt folosite și pentru legarea copilului pe mână de ochiul rău și de boli.

Tradiția Mărțișorului în alte țări

Aceste legende și tradiții există nu numai în România, ci și în Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Albania, Macedonia și în Rusia (într-o formă ușor modificată). Deci, fiecare țară o sărbătorește în felul său.

În zona noastră, tradiția sărbătoririi Mărțișorului are mai bine de 8 mii de ani. Arheologii din județul Mehedinți sunt cei care au descoperit cele mai vechi dovezi ale acestei sărbători. Adevărat, atunci Mărțișoarele erau în forma unor pietricele, pictate în alb și roșu.

În Moldova există un obicei, potrivit căruia, la 1 martie, părinții puneau o monedă de argint pe copiii lor fie la gât, fie la braț. Moneda era legată cu un cablu roșu sau o sârmă înfășurată în pânză de mătase roșie sau albă, sau alte fire de argint și aur, numite mărțișor, martigus sau mart.

Mărțișorul a fost purtat în jurul gâtului sau brațului copilului, prefigurându-i norocul timp de un an întreg. În unele zone, copiii purtau Mărțișorul la gât timp de 12 zile și apoi îl legau de o ramură a unui copac tânăr. Dacă anul era favorabil pentru copac, atunci se credea că copilul va avea o viață de succes.

Potrivit unui alt obicei moldovenesc, Mărțișorul era legat de o ramură de păducel în momentul înfloririi lui: se credea că copilul va fi alb și pur, ca florile acestor arbuști.

Mărțișorul din Bulgaria se numește Martenița. Bulgarii respectă foarte mult această sărbătoare și chiar consideră Bulgaria drept locul de naștere al Mărțișorului, din care toate țările balcanice au adoptat acest obicei. Baza acestei declarații este o legendă bulgară (de fapt, una din câteva), unde se menționează că bulgarii de la sud de Dunăre erau frecvent atacați de diverse populații. 2 frați și o soră au reușit să evadeze, în timp ce alți doi frați au ajuns în închisoare – toți erau copiii hanului bulgar ucis.

Khan Asparuh a trimis un șoim legat cu un fir alb pentru a le semnala celor doi prizonieri că îi va ajuta să scape. Frații, în cele din urmă, au putut scăpa, dar Bayan a fost ucis lângă Dunăre cu o săgeată, iar sângele lui a înroșit firul cel alb de pe piciorul șoimului. Ulterior, și ceilalți doi frați, împreună cu sora, au decedat de la epuizare. După aceste evenimente, Khan Asparuh a confecționat mai multe păpuși albe-roșii pentru soldații săi în amintirea fraților uciși și pentru a se proteja de nenorocire. Acest lucru s-a întâmplat la 1 martie 681.

În Bulgaria, Mărțișorii sunt prezenți chiar și pe animale. În satele mici de munte, oamenii îmbracă Mărțișoare la pisici, miei, cai. Sunt îmbodobite chiar și casele cu fire alb-roșii. În unele părți ale Bulgariei, Mărțișorii sunt purtați ca statut social: fetele necăsătorite poartă Mărțișoare pe partea stângă, femeile bătrâne poartă pe degetul mic al mâinii stângi, iar bărbații căsătoriți poartă pe degetele de la picioare.

Încă din cele mai vechi timpuri, Martenița a fost folosită ca un apărător de spiritele rele. Bulgarii încă mai cred că vor fi sănătoși un an întreg dacă poartă Mărțișorul. Ei spun ferm că, dacă nu porți Mărțișor, Baba Marta îți va aduce spirite rele în casă.

De altfel, Baba Marta este aceeași Baba Dochia pentru români, personaj ce întruchipează primăvara, doar că, conform tradiției bulgare, Baba Marta este o bătrână capricioasă și neputincioasă care se sprijină pe o cârjă de fier. În fiecare an, la sfârșitul iernii, bulgarii fac curățenie generală în casă, crezând că Baba Marta vine doar în casele curate.

În 2017, UNESCO a inclus sărbătoarea Mărțișorului în lista capodoperelor patrimoniului cultural. Cererea de includere în această listă a sărbătorii primei zile de primăvară a fost depusă în 2016 în comun de patru țări – Moldova, România, Bulgaria și Macedonia.

• În țările balcanice: Mărțișorul este un festival de primăvară și unul dintre cele mai vechi obiceiuri din Balcani.
• În Bulgaria: Analogul bulgar al Mărțișorului se numește Martenița, în cinstea Babei Marta, reprezentând imaginea fabuloasă a Primăverii.
• În Serbia: Pe 1 martie se aud aceleași legende și se păstrează aceleași tradiții ca și în România.
• În Moldova: Începând cu anul 1967, are loc Festivalul Internațional de Muzică „Mărțișor” de la 1 până la 10 martie, devenit un simbol al prieteniei interetnice și al unității artei. Sunt invitați atât artiști profesioniști, cât și formații de amatori.

Apropo, în România există și un sat numit Mărțișorul Cacica, în județul Suceava.

I. Despre Primăvară și Ghiocel

Legenda spune că, în prima zi a lunii martie, frumoasa Primăvară a venit la marginea pădurii, s-a uitat în jur și a văzut un ghiocel izbucnind de sub zăpadă într-o poiană din desișurile de porci. Ea a decis să-l ajute și a început să curețe pământul din jur, eliberându-l de ramurile spinoase.

Iarna, însă, a văzut asta și a devenit furioasă. Ea și-a fluturat mâinile și a chemat vântul rece cu zăpadă să distrugă floarea. Aceasta fiind slăbită, a căzut în vânt.

Primăvara s-a aplecat, a acoperit cu mâinile vlăstarul și s-a înțepat cu un spin. O picătură de sânge a căzut din mâna rănită și floarea a prins viață. Așa că primăvara a cucerit iarna.

De atunci, oamenii poartă mărțișoare mici, simbolizând sângele stacojiu pe zăpada albă, iar aceasta a devenit legenda Mărțișorului pentru copii.

II. Despre Făt-Frumos care a salvat Soarele

Există o altă legendă conform căreia Soarele a coborât pe pământ sub forma unei fete frumoase. Dar Șarpele rău a furat-o, încuind-o în castelul său. Întunericul a căzut pe pământ: păsările au încetat să cânte, oamenii au uitat ce sunt bucuria și râsul, lumea s-a cufundat în tristețe. Dar un tânăr curajos a vrut să salveze Soarele.

A petrecut un an întreg căutând bârlogul Şarpelui. În cele din urmă, tânărul și Șarpele s-au ciocnit într-o luptă aprigă. Făt-Frumos a câștigat și Soarele a fost eliberat. Acesta s-a ridicat din nou pe cer și a luminat întreaga lume.

În sfârșit, a venit primăvara, natura a prins viață, oamenii și-au amintit de bucurie.

Din păcate, tânărul curajos nu a avut timp să vadă primăvara. El a fost rănit, iar sângele lui cald a picurat pe zăpadă. Drept urmare, a murit, iar acolo unde zăpada s-a topit, au crescut flori albe – ghiocei.

În cinstea acestui eveniment și în memoria eliberatorului lumii din întuneric, oamenii țes două fire cu flori albe și roșii.

Culoarea roșie simbolizează dragostea și amintirea sângelui tânărului decedat, iar culoarea albă simbolizează sănătatea și puritatea ghiocelului.

III. Despre Făt-Frumos și Ghiocel

O legendă veche spune că în cele mai vechi timpuri, un tânăr chipeș trăia printre geți și daci. Numele lui era Fat-Frumos. Era vesel și amabil, îndrăgostit de natura pământului său natal. Apoi, într-o zi, în prima zi de primăvară, la răsăritul soarelui, a intrat în galop în pădure. Pe o pajiște însorită, tânărul a văzut o floare minunată numită „Ghiocel”.

– Cine eşti tu? a întrebat băiatul floarea.

– Eu sunt Ghiocel, mesagerul primăverii! Anunț pe toată lumea despre sfârșitul iernii și sosirea primăverii! Dacă am apărut, înseamnă că a venit sfârșitul frigului, al viscolului aprig și al furtunilor de zăpadă. Floarea mea deschisă atrage căldura și soarele strălucitor, cheamă păsările călătoare pe pământurile lor natale!

– Dar încă mai este zăpadă în jur, nu vei îngheța? – s-a îngrijorat tânărul.

– Nu, nu mi-e frică de frig! răspunse Ghiocel.

În acest timp, un viscol aprig trecea pe lângă poiană și auzi cuvintele lui Ghiocel. Acesta s-a supărat că o floare atât de fragilă nu se temea de el și anunță pe toată lumea despre plecarea iernii și începutul primăverii. Gerul s-a înfuriat și a trimis toată puterea lui către Ghiocel. Atunci, floarea de primăvară a început să înghețe, coborându-și capul alb și delicat în jos.

– Nu muri, Ghiocel! Făt-Frumos îl strigă și se repezi să oprească furtuna rece. Dar tânărul nu a reușit să depășească viscolul ascuțit. Apoi, căzând în genunchi din cauza rănilor, Făt-Frumos a reușit să ajungă la Ghiocelul ce era pe moarte și a acoperit floarea de frig cu pieptul său. Picăturile de sânge fierbinte care veneau direct din inimă au căzut la pământ lângă floarea înghețată. Cu sângele și ultima suflare, Făt-Frumos l-a încălzit pe Ghiocel, iar floarea albă a supraviețuit. A înflorit în continuare și a anunțat pe toată lumea despre venirea primăverii!

IV. Despre Făt-Frumos și Zâna din pădure

Povestea Mărțișorului spune că într-o poiană a pădurii un tânăr a întâlnit o zână frumoasă, care a venit să informeze lumea despre venirea primăverii. Tinerii s-au plăcut, dar insidiosul ger a adus frig pe Zână, iar apoi în luptă l-a rănit de moarte pe tânăr.

Făt-Frumos a încercat să încălzească Zâna înghețată cu sângele lui fierbinte din rănile sale, dar amândoi au murit. În acest loc a crescut prima floare de primăvară, Ghiocelul alb. Iar Făt-Frumos s-a transformat într-o altă frumoasă floare – Bujor.

De atunci, oamenii le povestesc copiilor această legendă, făcând și dăruindu-și mărțișoare și bucurându-se de sosirea primăverii.

V. Despre Baba Dochia

Această legendă a Mărțișorului este despre o bătrână pe nume Baba Dochia, care a avut o fiică vitregă, pe care n-o plăcea. Așa că a încercat mereu să-i pună spițe în roți.

Într-o zi de iarnă foarte friguroasă, și-a trimis fiica vitregă să spele o haină foarte murdară în râu. Fata a plecat, dar cu cât încerca să spele mai mult haina, cu atât era mai murdară. Tânăra a început să plângă, iar între timp s-a apropiat de ea un băiat pe nume Mărțișor și a întrebat-o ce s-a întâmplat.

Aflând povestea fetei, Mărțișor i-a oferit o floare roșie și a îndemnat-o să-și spele din nou haina. În mod miraculos, aceasta a devenit impecabilă. Tânăra și-a pus floarea în păr și i-a dus haina lui Baba Dochia, care a rămas uluită, deoarece nu credea că poate duce la bun sfârșit sarcina.

Când Baba Dochia a văzut floarea roșie în părul fetei, a crezut că a venit primăvara și a ieșit cu oile la pășunat. Urcând pe munte, femeia a găsit o monedă veche turcească, pe care o legă cu ață și țese firul anului, așa cum grecoaica Moira țese firele sorții.

Potrivit acestei legende, Baba Dochia se plimbă în munți timp de 12 zile, scuturând zăpada de pe 12 dintre cojoacele ei din piele de oaie. Prin urmare, Mărțișorul este purtat cel mai adesea pentru același număr de zile.

După ce s-a rătăcit, bătrâna a rămas singură pe munte și, înghețată, s-a transformat împreună cu oile ei în niște stânci. Astfel, Mărțișorul simbolizează lupta dintre bine și rău, iarnă și primăvară.

V I . “Legenda Marțișorului” de Sadoveanu

Talentul scriitorilor noștri este incontestabil, astfel și Legenda Mărțișorului de Mihail Sadoveanu este o poveste apreciată atât de copii, cât și de adulți. Având-o pe Baba Dochia ca protagonistă, autorul „Baltagului” o prezintă ca pe o femeie singură, fără frică de Dumnezeu, care credea că are putere asupra tuturor. Dar de această dată i se opun fiicele Timpului, 12 ființe reprezentând lunile anului.

Încrezătoare în abilitățile sale, Baba Dochia ascultă sfaturile fetei Martie, iar fata, cea mai puternică și mai capricioasă dintre toate, îi răspunse cu moderație. După ce i-a dat 9 zile neobișnuit de călduroase, Martie o obligă pe Baba Dochia să renunțe la un cojoc pe zi, iar în a zecea dă peste ea un îngheț groaznic de trei zile, din cauza căruia Baba îngheață pe munte cu toate oile ei.

Acest frumos rezumat al poveștii îl poți descărca în PDF de pe: https://ro.scribd.com/document/482691926/martisor-pdf. Sau îl poți asculta pe:

VII. Despre sora și fratele primului han bulgar

O altă interpretare a legendei lui Mărțișor este dedicată fratelui și surorii primului han bulgar. Luați prizonieri, aceștia au primit de la fratele lor un șoim cu gheara legată cu un fir de ață albă, informându-i astfel că vor fi ajutați să scape.

Din păcate, băiatul a fost ucis de urmăritorii săi, iar fata a eliberat șoimul cu fir alb, înroșit din sângele fratelui ei, informând astfel hanul de pierderea suferită.

Liderul întristat a decis ca toți soldații să poarte un fir de lână roșu și alb pentru a se proteja în acest fel. Interesant este că această legendă despre Mărțișor își are rădăcinile în istorie, deoarece este asociată cu data de 1 martie 681.

Tradiții și Obiceiuri

În prima zi de primăvară, conform tradiției, mărțișoarele sunt dăruite rudelor, prietenilor și colegilor. Cel mai simplu tip de decor este firele albe și roșii împletite. Dar uneori se creează adevărate opere de artă: fulgi de nea, flori – fantezia românilor nu cunoaște limite!

Căutând în ce parte se pune Mărtișorul, să știți că butonierele roșii și albe se poartă toată luna pe haine (până pe 1 aprilie) – în partea stângă a pieptului, lângă inimă.

Așadar, durata purtării unui mărțișor poate varia semnificativ în funcție de regiune. Amuleta poate fi purtată:

• 3, 9, 12, 25 de zile;
• înainte de întâlnirea cu prima pasăre/șarpe de primăvară;
• înainte de apariția primului ghiocel;
• la primele flori de pe pomii fructiferi.

Pe 31 martie, mărțișorii sunt scoși și agățați de copacii înfloriți. Fetele – cu dorința de a fi frumoase ca culoarea acestor copaci: „să fie albă ca floarea și roșie ca cireșul”, și cu dorința ca „pomul să dea o recoltă bogată”. Așadar, potrivit obiceiurilor, cine a făcut asta va avea succes pe tot parcursul anului, iar pe fata care și-a agățat bijuteriile, fericirea în dragoste nu o va ocoli.

În alte zone, după ce este purtat, mărțișorul este acoperit cu un bulgăre de pământ și aruncat pe acoperișul casei pentru a atrage berzele să-și construiască un cuib. Se crede că dacă în sat există un cuib de barză, acesta îi va aduce fericire și noroc. De asemenea, puteți să-l ascundeți și sub o piatră.

În județul Bihor există credința că trebuie să te speli cu apa de ploaie strânsă de 1 martie pentru a deveni mai frumos și mai sănătos. În Banat, fetele adună apă sau zăpadă din frunzele de căpșuni și se spală pentru a fi iubite. În Dobrogea, mărțișorul se poartă până sosesc berzele, apoi îl aruncă în cer ca fericirea să fie „mare și înaripată”.

Totodată, firele de mărțișor sunt folosite pentru a lega mâna unui copil contra vrăjilor și bolilor. Astfel, mărțișorul a fost de la început o amuletă, un talisman, puterea lui stând tocmai în acele fire răsucite. Strămoșii noștri credeau că îi salvează de spiritele rele, simbolizează firul anului, unitatea iernii și verii. Tradiția este cunoscută încă din preistorie, nefiind asociată cu Ortodoxia, dar a devenit unul dintre cele mai frumoase obiceiuri ale poporului nostru.

Mai mult, în popor se spune că dacă vremea va fi bună de 1 martie, toată primăvara va fi așa, iar dacă ziua este ploioasă, atunci anul va fi bogat. În această zi, este necesar să lăsați ferestrele și ușile larg deschise, astfel încât să intre aerul de primăvară.