Legenda Mărțișorului – Istoria despre Mărțișor și Baba Dochia

Informații pe scurt despre istoria și legenda Mărțișorului. Ce scrie Wikipedia despre legenda populară românească. Rezumat la povestirea ce ține de Mărțișor și Baba Dochia.

Niciun anotimp nu se poate potrivi frumuseții primăverii. Această perioadă a anului este întâmpinată diferit în diverse părți ale lumii, dar nicio sărbătoare sau festival nu este mai impresionantă decât sărbătoarea Mărțișorului, celebrată în România și unele țări din Europa de Est.

Așadar, pe 1 martie, România, și nu numai, sărbătorește Ziua Mărțișorului. În această dată semnificativă, ne schimbăm cu urări de bine și le oferim rudelor și prietenilor Mărțișori – un simbol al purității sufletului și inimii.

Mulți poeți au descris istoria Mărțișorului și legenda lui în versuri; turiștii din toată lumea ne vizitează pentru a afla ce semnifică această sărbătoare “La legende du Martisor / The legend of Martisor”, iar elevii, în fiecare an, au misiunea de a scrie o compunere despre Legenda Mărțișorului de Mihail Sadoveanu.

Vă invităm să descoperiți informații despre Legenda Mărțișorului pe scurt și să vă scufundați în lumea tradițiilor și obiceiurilor românești.

Legenda Mărțișorului – rezumat

Legenda Mărțișorului este plină de magie. Există multe variante ale acesteia, dar noi vă vom povesti despre cele mai populare trei legende care au apărut acum mulți ani.

1. Prima legendă este o povestire pe scurt, care stă la baza sărbătorii în mai multe țări unde este oficiată

Odată, soarele a coborât pe pământ sub forma unei fete frumoase, iar șarpele rău (în unele localități – balaurul) a răpit soarele și l-a închis.

Oamenii au devenit triști, natura s-a oprit pe loc, iar copiii nu mai râdeau. Până când un tânăr curajos a decis să meargă și să elibereze soarele.

În timp ce băiatul se îndrepta spre castelul șarpelui, toamna a schimbat vara, iar iarna a schimbat toamna. În cele din urmă, cei doi au intrat într-o luptă, care a durat o zi și o noapte, până când șarpele a fost învins.

Tânărul era rănit și slăbit, dar totuși a reușit să elibereze soarele. După ce s-a ridicat pe cer, natura a reînviat, bucurându-i pe toți cei din jur. Băiatul, însă, așa și n-a mai văzut primăvara.

Pe zăpada albă a curs sângele din rana lui, iar când s-a topit, s-au ivit primele flori de primăvară – ghioceii. Pe albul lor imaculat a căzut ultima picătură de sânge și băiatul a murit.

De atunci, oamenii țese două fire, unul alb, ce simbolizează sănătatea și puritatea ghioceilor, și unul roșu, ce întruchipează dragostea pentru tot ce e frumos.

2. A doua versiune ne relatează Legenda Mărțișorului pentru copii

Așadar, de Mărțișor, legenda populară românească spune că frumoasa Primăvară s-a dus la marginea pădurii și a văzut cum un ghiocel se ridica de sub zăpadă în poienița plină de spini. Ea a decis să-l ajute și a început să împingă zăpada și să smulgă ramurile spinoase.

Văzând acest lucru, Iarna s-a enervat și decis să distrugă floarea cu ajutorul Înghețului și Vântului. Ghiocelul a înghețat instantaneu. Dorind să-l salveze, Primăvara a acoperit floarea cu mâinile sale, dar și-a tăiat degetul de spinii ascuțiți. Din el a curs o picătură de sânge direct pe ghiocel, înviindu-l.

Astfel, Iarna a fost învinsă de Primăvară, iar firele Mărțișorului au devenit simbolul sângelui roșu pe alba zăpadă.

3. Cea de-a treia versiune ne vorbește despre Legenda Mărțișorului, asociată cu legenda lui Baba Dochia, care este comparată cu Diana din mitologia romană sau cu Hero și Artemis din mitologia greacă

Baba Dochia este un personaj tradițional, originar din cultul antic al Marii Mame. Conform acestei legende, Dochia avea o noră pe care bătrâna o ura (legenda spune că nora era soția fiului mai mic, Dragobeta, care s-a căsătorit cu această fată împotriva dorințelor lui Dochia).

Într-o zi geroasă, Dochia i-a dat nurorii sale haine murdare și i-a cerut să le spele într-un râu până când vor deveni albe ca zăpada. Pe măsură ce fata le spăla, hainele deveneau din ce în ce mai negre. Înghețând de frig și în deplină disperare, tânăra a început să plângă, când brusc a apărut Mărțișorul.

Tânărul i-a dat o floare magică și i-a spus să plece acasă.

Când a ajuns acasă, hainele erau albe ca zăpada. Bătrânei Dochia nu-i venea să creadă ochilor ei. Văzând floarea roșie din părul fetei, Dochia se gândi că venise Primăvara și plecase cu turma de oi la munte. Cu cât Dochia se înălța mai sus pe munte, cu atât vremea devenea mai bună și a început să scuture pe rând toate cele doisprezece cojoace care erau pe ea.

Când s-a urcat în vârful muntelui, nu a mai rămas niciun cojoc, iar vremea s-a schimbat brusc și a început un viscol adevărat.

Apoi, Mărțișor a apărut în fața ei și i-a spus: „Vedeți cât de rău este să stați la frig? V-ați trimis nora în frig să spele hainele în râu”. În acea zi, a nins și totul a început să înghețe.

Iar Dochia a înghețat până la moarte împreună cu întreaga turmă de oi, transformându-se, conform legendei, în bolovani uriași de piatră.

Astfel, prima zi de primăvară este considerată ziua Babei Dochia – o veche zeiță a agriculturii care moare pe 1 martie și renaște în Ziua Martirilor pe 9 martie.

Originea Mărțișorului

Potrivit Wikipedia, nu există date fiabile despre originea acestei sărbători. Se presupune că Mărțișorul a apărut în timpul Imperiului Roman – pe atunci Anul Nou era întâlnit pe 1 martie. Vechii romani au dedicat luna martie lui Marte – zeul agriculturii și creșterii vitelor, al primăverii și fertilității.

De asemenea, zeul Marte, după cum știe toată lumea, era zeul războiului, lucru reflectat în Mărțișor: albul este un simbol al păcii, iar roșul este un simbol al războiului.

De atunci, sărbătoarea era denumită popular sub numele de Mart sau Marta până la mijlocul sec. al XX-lea, păstrând o afinitate fonetică cu numele zeului roman, din care a provenit numele lunii martie.

Perioada de la 1 la 9 martie (sau 12) este cunoscută în rândul românilor ca Zilele Bătrânei Dochia. Pe vremuri, unele dintre aceste zile erau considerate zile „speciale”.

De exemplu, 1 martie este ziua Bătrânei-Primăvară sau a Bătrânei-Semănătoare; 2 martie este ziua Bătrânei-Vară sau a Bătrânei-Lucrătoare; 3 martie era dedicat în mod tradițional Bătrânei-Toamnă sau Bătrânei-Recoltare; 4 martie este amintit ca Bătrâna-Iarnă. Se credea că așa cum vor fi aceste patru zile, așa vor fi și toate anotimpurile: reci sau calde, întunecate sau însorite.

Sensul simbolic al Mărțișorului

În tradiția românească, Mărțișorul este făcut dintr-unul, două sau trei fire. Numărul de fire nu este esențial. Chiar și un fir de lână sub formă de Mărțișor este deja un simbol.

Pe lângă contrariile calendaristice (lumină – întuneric, căldură – rece, fertilitate – sterilitate), sărbătoarea Mărțișor simbolizează, de asemenea, nașterea vieții și renașterea la viață. Unii cercetători cred că este vorba despre renaștere după Potopul biblic.

Potrivit altora, Mărțișorul este o frânghie de 365 (366) de zile pe care Baba Dochia a tăiat-o în timp ce își conducea turma de oi în munți.

La fel cum se taie firul soartei unui copil la naștere, Dochia a tăiat firul primăverii la nașterea unui an calendaristic. De aceea, etnologii numesc Mărțișorul „frânghia zilelor, săptămânilor și lunilor, adunată într-o panglică în două culori”.

În studiul său despre Mărțișor, poetul George Coșbuc susține că Mărțișorul este un simbol al primăverii și al soarelui, al cărui chip, potrivit credinței populare, seamănă cu o monedă de argint. Desigur, nu moneda în sine, ci argintul alb pur asociat soarelui. Să nu uităm că albul mai simbolizează și puterea. În studiul menționat, Coșbuc a scris că „Mărțișorul este un simbol al focului și luminii și, prin urmare, al soarelui. Aduce frumusețe și dragoste”.

Mai mult, în folclorul nostru, anotimpurile sunt indicate de culori cromatice: primăvara în roșu, vara în verde-galben, toamna în negru-albastru, iarna în alb. Prin urmare, putem spune că Mărțișorul țesut din fire roșii și albe este un simbol în formă liberă al tranziției de la iarna albă la viața roșie de primăvară.

Semnificația culorilor poate fi interpretată și într-un alt mod: roșu – culoarea focului, a sângelui și a soarelui, poate simboliza vitalitatea feminină, iar albul – culoarea zăpezii reci și curate și a norilor cerești, poate simboliza înțelepciunea masculină.

Astfel, Mărțișorul exprimă inseparabilitatea acestor două aspecte, precum mișcarea continuă a materiei.

De ce purtăm Mărțișoare

Răspunsul la această întrebare îl găsim în studiul lui George Coșbuc: „Îl purtăm ca o imagine a soarelui, de care vrem să ne apropiem; la fel cum purtăm crucea cu imaginea lui Hristos.

Deci, vă puteți împrieteni cu soarele”. Acesta continuă: „Țăranii îmbracă Mărțișorul pe copii, astfel încât să fie puri ca argintul și să nu se agite de febră. Și fetele ar trebui să poarte un Mărțișor pentru a nu se arde la soare. Dar cei care nu vor purta Mărțișorul vor slăbi în curând. Oamenii îl tratează pe Mărțișor ca pe un altar, nu ca pe o jucărie”.

Cum și când este purtat Mărțișorul

Pentru a urma tradiția, Mărțișorul trebuie legat la răsăritul soarelui, în prima zi de primăvară. Se poartă de la 1 martie până la primele semne ale victoriei primăverii asupra iernii: cântatul cucului, înflorirea cireșelor sau a trandafirilor și întoarcerea berzelor și a rândunicilor.

După scurgerea timpului, firul este legat de o ramură a unui pom fructifer, care ar trebui să înflorească, pentru a-l proteja și a da o recoltă bogată; sau este legat pentru noroc de un trandafir înflorit. Se spune că aceste obiceiuri aduc și bogăție în casă, iar dacă îți pui o dorință atunci când îl legi de ramură, atunci cu siguranță se va împlini. În mod tradițional, puteți pune Mărțișorul și sub o icoană.

Se crede că împletirea magică a firelor care simplifică unitatea contrariilor (lumină-întuneric, cald-rece, iarnă-vară) aduce sănătate și protecție împotriva bolilor. Firele împletite simbolizează și iubirea și ura, viața și moartea, binele și răul.

Fetele necăsătorite pun Mărțișorul sub o piatră uriașă și încearcă să ghicească cine va fi logodnicul lor. Iar dacă îl agață de un copac, se consideră că vor fi albe ca floarea lui și roșii ca cireșele lui”.

În unele zone, Mărțișorul este acoperit cu un bulgăre de pământ și aruncat pe acoperișul casei pentru a atrage berzele să construiască un cuib. Se crede că dacă există un cuib de barză în sat, acesta îi va aduce fericire și noroc.

Firele Mărțișorului sunt folosite și pentru legarea copilului pe mână de ochiul rău și de boli.

Tradiția Mărțișorului în alte țări

Aceste legende și tradiții există nu numai în România, ci și în Bulgaria, Republica Moldova, Serbia, Albania, Macedonia și în Rusia (într-o formă ușor modificată). Deci, fiecare țară o sărbătorește în felul său.

În zona noastră, tradiția sărbătoririi Mărțișorului are mai bine de 8 mii de ani. Arheologii din județul Mehedinți sunt cei care au descoperit cele mai vechi dovezi ale acestei sărbători. Adevărat, atunci Mărțișoarele erau în forma unor pietricele, pictate în alb și roșu.

În Moldova există un obicei, potrivit căruia, la 1 martie, părinții puneau o monedă de argint pe copiii lor fie la gât, fie la braț. Moneda era legată cu un cablu roșu sau o sârmă înfășurată în pânză de mătase roșie sau albă, sau alte fire de argint și aur, numite mărțișor, martigus sau mart.

Mărțișorul a fost purtat în jurul gâtului sau brațului copilului, prefigurându-i norocul timp de un an întreg. În unele zone, copiii purtau Mărțișorul la gât timp de 12 zile și apoi îl legau de o ramură a unui copac tânăr. Dacă anul era favorabil pentru copac, atunci se credea că copilul va avea o viață de succes.

Potrivit unui alt obicei moldovenesc, Mărțișorul era legat de o ramură de păducel în momentul înfloririi lui: se credea că copilul va fi alb și pur, ca florile acestor arbuști.

Mărțișorul din Bulgaria se numește Martenița. Bulgarii respectă foarte mult această sărbătoare și chiar consideră Bulgaria drept locul de naștere al Mărțișorului, din care toate țările balcanice au adoptat acest obicei. Baza acestei declarații este o legendă bulgară (de fapt, una din câteva), unde se menționează că bulgarii de la sud de Dunăre erau frecvent atacați de diverse populații. 2 frați și o soră au reușit să evadeze, în timp ce alți doi frați au ajuns în închisoare – toți erau copiii hanului bulgar ucis.

Khan Asparuh a trimis un șoim legat cu un fir alb pentru a le semnala celor doi prizonieri că îi va ajuta să scape. Frații, în cele din urmă, au putut scăpa, dar Bayan a fost ucis lângă Dunăre cu o săgeată, iar sângele lui a înroșit firul cel alb de pe piciorul șoimului. Ulterior, și ceilalți doi frați, împreună cu sora, au decedat de la epuizare. După aceste evenimente, Khan Asparuh a confecționat mai multe păpuși albe-roșii pentru soldații săi în amintirea fraților uciși și pentru a se proteja de nenorocire. Acest lucru s-a întâmplat la 1 martie 681.

În Bulgaria, Mărțișorii sunt prezenți chiar și pe animale. În satele mici de munte, oamenii îmbracă Mărțișoare la pisici, miei, cai. Sunt îmbodobite chiar și casele cu fire alb-roșii. În unele părți ale Bulgariei, Mărțișorii sunt purtați ca statut social: fetele necăsătorite poartă Mărțișoare pe partea stângă, femeile bătrâne poartă pe degetul mic al mâinii stângi, iar bărbații căsătoriți poartă pe degetele de la picioare.

Încă din cele mai vechi timpuri, Martenița a fost folosită ca un apărător de spiritele rele. Bulgarii încă mai cred că vor fi sănătoși un an întreg dacă poartă Mărțișorul. Ei spun ferm că, dacă nu porți Mărțișor, Baba Marta îți va aduce spirite rele în casă.

De altfel, Baba Marta este aceeași Baba Dochia pentru români, personaj ce întruchipează primăvara, doar că, conform tradiției bulgare, Baba Marta este o bătrână capricioasă și neputincioasă care se sprijină pe o cârjă de fier. În fiecare an, la sfârșitul iernii, bulgarii fac curățenie generală în casă, crezând că Baba Marta vine doar în casele curate.