Citiți trei povești interesante de spus iubitorilor de istorie. Ne-am întors în timp și ne-am amintit de istoriile unor oameni cu destine uimitoare, foarte incitante de citit.
Studiind istoria, puteți găsi povești interesante care dezvăluie o imagine diversă a evenimente din trecut. Așadar, descoperiți cele mai interesante povestiri pe care nu le-ați auzit niciodată, dar care vor dovedi că trecutul este mult mai complex, tulburător și incredibil decât s-ar putea imagina.
Femeia care a supraviețuit scufundării Titanicului
Violet Jessop poate fi considerată fie cea mai norocoasă, fie cea mai ghinionistă femeie din istorie. Dar viața ei a fost cu siguranță interesantă.
Jessop a lucrat ca însoțitoare de bord pe nave de linie. Ea și-a început cariera în 1908 (la vârsta de 21 de ani) la White Star Shipping Company. În 1910, a pornit la bordul navei de croazieră Olympic.
În anul următor, nava s-a ciocnit cu nava de război britanică Hawke fără a trece prin strâmtoarea îngustă. Din fericire, pagubele nu au fost catastrofale și nimeni nu a murit.
În timp ce Olympic era în curs de renovare, Jessop a fost trimisă să lucreze la Titanic.
Era la bord când nava a lovit un aisberg și a început să se scufunde. Ea a reușit să găsească un loc gol în barca de salvare, datorită căruia a supraviețuit. Când a izbucnit Primul Război Mondial, Jessop a fost trimisă de Crucea Roșie să lucreze la bordul Britannicului.
Nava a fost transformată într-o navă spital; transporta soldați răniți în Marea Britanie când a dat din greșeală într-o mină germană din Marea Egee și a început să se scufunde.
În timp ce Jessop și ceilalți pasageri se urcau la bordul bărcilor de salvare, aproape că au fost aspirați de palele elicei navei. Violet Jessop a fost ulterior supranumită „Miss Nescufundabila”.
Exponat al Grădinii Zoologice umane
Ota Benga a fost membru al tribului de pigmei Mbuti. S-a născut în pădurea Ituri din Congo în 1883.
Benga s-a căsătorit și a crescut doi copii, dar visele sale de viață normală au fost spulberate când, în anii 1890, trupele coloniale belgiene au dat peste satul în care locuia și i-au ucis întreaga familie în timp ce el vâna.
Fără familie și trib, Benga și-a pierdut locul în societatea în care a crescut. Cu toate acestea, adevăratul test era în viitor.
La scurt timp după ce familia lui Benga a fost ucisă, el a fost capturat de comercianții de sclavi și trimis să lucreze la o fermă industrială.
Acolo, în 1904, Benga a fost văzut de un om de afaceri american pe nume Samuel Werner, care avea convingeri rasiste despre evoluție. El a decis că Benga, care avea statură mică, pielea închisă la culoare și dinți ascuțiți, era „veriga lipsă” dintre oameni și strămoșii noștri evoluționari.
Werner l-a cumpărat pe Benga pentru o pungă de sare și un sul de pânză.
Apoi, l-a trimis la St. Louis, unde a devenit un hit la Târgul Mondial din 1904.
După expoziție, Benga s-a întors pentru scurt timp în Africa, unde s-a recăsătorit, dar după ce soția sa a murit din cauza unei mușcături de șarpe, a călătorit în Statele Unite. Ulterior, a fost plasat într-o volieră cu maimuțe la Grădina Zoologică din Bronx – în cadrul expoziției Societății Antropologice din New York, dedicată evoluției umane.
Reprezentanții de culoare ai clerului local au cerut eliberarea imediată a lui Benga. Ei au obținut sprijinul guvernatorului, iar grădina zoologică a fost nevoită să închidă expoziția. Ulterior, Benga a plecat în Virginia, unde a lucrat într-o fabrică de tutun. În 1914, a decis să se întoarcă în Africa, dar a izbucnit Primul Război Mondial și nu a reușit să o facă.
La 20 martie 1916, Ota Benga, incapabil să suporte gândul că nu se va putea întoarce acasă, s-a împușcat în inimă, punând capăt uneia dintre cele mai sfâșietoare povești din toate timpurile.
Omul care a revoluționat medicina, dar a fost criticat
Ignaz Philipp Semmelweis a fost un medic care a făcut o descoperire medicală uriașă, rămânând relevantă până în prezent. Cu toate acestea, la un moment dat, a fost supus criticilor și ridicolului fără milă din cauza ideilor sale. În 1847, Semmelweis lucra într-o maternitate vieneză, unde a început să observe o tendință tulburătoare: proaspetele mame mureau în masă din cauza unei boli misterioase cunoscută sub numele de febră puerperală. Dr. Semmelweis a decis să afle ce se află în spatele acestor decese. El a descoperit curând că femeile care au născut la medici obișnuiți aveau de cinci ori mai multe șanse de a muri decât cele care au născut cu ajutorul moașelor.
Articole recomandate
Semmelweis și-a dat seama că diferența dintre medici și moașe era că medicii, pe lângă efectuarea de nașteri, făceau și autopsii pe cadavre și de foarte multe ori treceau imediat de la o procedură la alta. Dr. Semmelweis a sugerat că medicii au infectat pacientele din maternitate cu diverse infecții. Astfel, a ajuns la concluzia că sfârșitul acestei practici va permite să se scape de „febra puerperală”.
Semmelweis a fost și primul care a introdus măsuri de dezinfectare (a folosit predominant clorul chimic). După adoptarea decretului că maternitățile trebuie păstrate curate și că medicii trebuie să se spele pe mâini înainte de efectuarea procedurilor, rata mortalității prin „febra puerperală” a scăzut dramatic.
Hărțuirea constantă din partea comunității medicale l-a făcut pe Semmelweis să aibă o cădere de nervi și să fie internat într-un spital de boli psihice, unde a murit în cele din urmă în 1865. Ironia morții sale este că, potrivit celor mai mulți istorici, a murit de sepsis.
