Efectul Dunning-Kruger sau de ce restanțierii au mai mult succes

Totul despre efectul Dunning-Kruger – când a fost descoperit, în ce a constat experimentul și ce presupune acesta. Ce înseamnă curba Dunning-Kruger și unde ești pe ea.

Oamenii incompetenți ajung adesea mai sus pe scara carierei decât colegii lor mai calificați, iar elevii restanțieri au mai mult succes în viață din cauza efectului Dunning-Kruger. Ce înseamnă acesta și cum să nu cazi în capcana lui, vei afla în acest articol.

Ce este efectul Dunning-Kruger

Efectul Dunning-Kruger este o părtinire cognitivă în care oamenii cred că sunt buni la ceva, chiar dacă cunoștințele lor sunt obiectiv superficiale. Din cauza acestui fenomen psihologic, ei ajung adesea la concluzii eronate și fac alegeri proaste.

Potrivit lui David Dunning, psiholog social și profesor de psihologie la Universitatea din Michigan, ironia efectului pe care l-a descoperit este că oamenii nu au suficiente cunoștințe și inteligență pentru a admite că le lipsesc cunoștințele și inteligența.

Efectul descrie diferența de gândire dintre „novice” și „experți”: cu cât ești mai nou într-un domeniu, cu atât ești mai încrezător în judecata ta. Și invers, cu cât expertiza este mai profundă, cu atât te îndoiești de corectitudinea judecăților tale.

Așadar, oamenii cu un nivel scăzut de calificare tind să-și supraestimeze abilitățile, iar atunci când iau decizii nereușite, de multe ori sunt incapabili să-și dea seama de eroarea datorată, din nou, unei competențe slabe.

Acest fenomen îți afectează strategia de gândire. Cu cât ești mai încrezător că ai dreptate, cu atât mai repede încetezi să cauți informații, să lucrezi cu surse conflictuale, să tragi o concluzie fără ambiguitate și să acționezi.

Istoria descoperirii fenomenului

În 1999, psihologii americani David Dunning și Justin Kruger au publicat articolul „Incompetent and Don’t Know It: How Difficulty Recognizing One’s Incompetence Leads the Inflated Self-Esteem”.

Echipa de cercetători a administrat elevilor teste privind simțul umorului, gândirea logică și gramatica. Înainte de a le arăta participanților rezultatele, Dunning și Kruger le-au cerut să-și evalueze performanța ca procent.

În toate cele trei teste, elevii cu cele mai mici scoruri (aproximativ 15%) s-au evaluat cu 50% mai mult decât au obținut de fapt. În același timp, participanții cu cel mai mare scor s-au subestimat.

Pot oamenii incompetenți să-și dea seama de incompetența lor? Pentru a aborda această întrebare, cercetătorii au invitat participanții cu cele mai mici scoruri. Li s-a cerut să evalueze testele altor elevi și apoi să-și reevalueze rezultatele inițiale ale testului.

Nu numai că nu și-au recunoscut incompetența, dar, dimpotrivă, și-au dat note și mai mari.

Acești participanți au încetat să-și umfle scorurile abia după ce au primit instruire pe temele testului.

Curba Dunning-Kruger

Dacă căutați pe Google „efectul Dunning-Kruger” și găsiți și imagini, veți vedea multe grafice care arată corelația dintre încredere și competență. Următoarele segmente sunt marcate pe această curbă:

• „Prostia de vârf” – persoana are un nivel scăzut de competență și încredere maximă în abilitățile sale;
• „Valea disperării” – persoana descoperă că nu știe nimic (în ciuda faptului că nivelul de competență a crescut);
• „Panta iluminării” – persoana acumulează o cantitate suficientă de cunoștințe pentru a le aplica în practică, își tratează experiența calm și rațional, dar știe că are loc să crească;
• „Podișul stabilității” – persoana devine un expert în domeniul său, multe procese sunt aduse la punctul de automatizare, numărul de erori este minim.

Lucrarea Dunning-Kruger are patru grafice pentru diferite teste: simțul umorului, raționament logic, gramatică și retest. Aceste grafice confirmă predicția oamenilor de știință că persoanele au tendința de a-și percepe competența prea optimist.

Cu toate acestea, nu există dovezi că oamenii incompetenți se consideră mai buni decât experții.

Exemple de efect Dunning-Kruger

Exemplul 1

Dunning și Kruger își ilustrează cercetările cu o poveste adevărată anecdotică care a avut loc la Pittsburgh în 1995. Bărbatul a jefuit două bănci în timpul zilei și nu a folosit niciun mijloc de deghizare. În aceeași zi, tâlharul a fost arestat și i s-a arătat dovada video. Escrocul a fost surprins: „Am avut suc pe mine!” S-a gândit că dacă și-ar freca zeamă de lămâie pe față, nu va fi recunoscut, la fel cum ar fi imposibil să recunoască textul scris cu cerneală cu suc de lămâie.

Exemplul 2

Vă puteți aminti de eroina lui Meryl Streep din filmul „Diva” din 2016 – Florence Foster Jenkins. O milionară din New York fără auz, dar cu voce, a decis să înceapă o carieră ca cântăreață de operă. A devenit celebră tocmai din cauza lipsei de auz pentru muzică. În același timp, ea se considera o vocalistă de neegalat.

Cum să faci față efectului Dunning-Kruger

Sa vedem ce recomăndari ne dă David Dunning, cel care a descoperit acest efect:

• Urmați principiul realismului naiv. Asta înseamnă că, chiar dacă ceva pare convingător și evident, asta nu înseamnă că este așa. „De câte ori ajungem la o concluzie, ni se pare corect. De fapt, mare parte din ceea ce vedem este creat de creierul nostru. Odată ce îți amintești asta, ai o pauză să te gândești cum ai putea greși și cealaltă persoană are dreptate”, spune profesorul Dunning pentru Vox.
• Dezvoltați legături sociale. Multe dintre problemele cu care ne confruntăm apar, fiindcă ne bazăm prea mult pe noi înșine pentru a lua anumite decizii. „Consultându-ne cu alți oameni, discutând ceva, învățăm lucruri noi, descoperim puncte de vedere diferite. Acest lucru poate fi adesea util”, spune David Dunning.
• Gestionați-vă încrederea. Sunt momente când încrederea este foarte importantă. Dar uneori este prea multă. „Chiar trebuie să activați prudența, să o dezactivați și să activați încrederea în acele momente în care vă va fi cel mai util pentru dumneavoastră sau pentru cel pe care îl conduceți sau pentru care sunteți responsabil”, notează psihologul.

Critică

În 2000, autorii au primit Premiul Nobel Ig pentru Psihologie pentru acest studiu. Se acordă „pentru realizările care te fac să râzi mai întâi și apoi să te gândești”. Desigur, efectul Dunning-Kruger a fost criticat.

Mulți autori au confirmat existența efectului, dar au contestat explicația acestuia. De exemplu, un astfel de articol a atribuit efectul Dunning-Kruger tendinței oamenilor în general de a-și evalua cunoștințele destul de înalt.

În “The Psychologist”, autorii au susținut că efectul Dunning-Kruger nu există și că poate reflecta pur și simplu regresia la medie. Regresia la medie este un fenomen statistic obișnuit în care, dacă obții un scor foarte mare sau scăzut la un test, data viitoare când dai un test, scorurile tale vor fi mai aproape de medie.

Criticii notează că nu este o coincidență faptul că efectul Dunning-Kruger a devenit atât de popular.

Excesul de încredere este vizibil și condamnabil. Este mult mai ușor pentru creierul nostru să accepte cauza și efectul decât un fenomen statistic impersonal precum regresia la medie. Găsim dovezi ale acestui efect în viața reală și putem explica anti-exemple.

De exemplu, când vedem un expert care își devalorizează realizările și este depășit de îndoiala de sine, atribuim imediat acest lucru „sindromului impostorului”. Închidem totuși ochii la faptul că acest lucru contrazice ideea că competența generează autocunoaștere.

Unde ești pe curba Dunning-Kruger?

Unii oameni cred în mod eronat că efectul Dunning-Kruger îi afectează doar pe cei porști. Acest lucru nu este adevărat: toată lumea este susceptibilă, doar în zone diferite. Un programator bun, de exemplu, poate fi grozav la dezvoltare, dar groaznic la artă. Și, în același timp, se consideră competent atât în ​​una, cât și în cealaltă.

Prin urmare, fiecare domeniu trebuie evaluat separat de celelalte. În primul rând, încercați să răspundeți singuri la întrebare – știți totul despre subiectul pe care l-ați ales? Dacă răspunsul este da, felicitări: probabil că sunteți în culmea prostiei. Orice zonă constă din multe nuanțe și subtilități care sunt ascunse de ochii unui amator, dar vizibile clar pentru un profesionist.

Dacă puteți enumera în mod precis ce altceva ați putea învăța pentru a deveni un specialist mai bun, atunci ați depășit deja „apogeul prostiei”. Dar dacă această listă vă sperie, este copleșitoare emoțional și pare imensă, iar propriile cunoștințe sunt nesemnificative, aveți răbdare: vă aflați în „valea disperării”.

Nu vă faceți griji. Cea mai periculoasă etapă s-a încheiat deja, iar apoi puteți să mergeți pe „panta iluminării”, să vă îmbunătățiți abilitățile și să vă ridicați stima de sine. Încercați să comunicați cu comunitatea profesională în toată diversitatea ei. Priviți nu numai la specialiștii experimentați care au devenit legende și nu numai la noii veniți verzi – atunci vă puteți determina mai precis poziția între cei doi poli.

Priviți înapoi la vârfurile pe care le-ați cucerit deja și nu vă devalorizați realizările trecute, pentru a nu cădea din nou în „valea disperării” și a suferi de sindromul impostorului.

Dacă vă îmbunătățiți constant în domeniul vostru și învățați lucruri noi, aprofundându-vă cunoștințele și abilitățile, atunci efectul Dunning-Kruger nu vă va amenința. Dar amintiți-vă că, fiind expert într-un domeniu, veți rămâne cu siguranță un amator în alte zeci și sute de altele.