Cele mai interesante și haioase situații în care au ajuns pasagerii în transportul comun. Vezi momentele jenante de care au avut parte oamenii în transport.
De obicei, oamenii nu percep foarte pozitiv transportul în comun: este plictisitor, aglomerat, ești împins în mulțime. Dar uneori, în autobuze, trenuri și metrou se întâmplă situații atât de drăguțe sau chiar comice, încât stereotipurile sunt complet uitate. Iată câteva din astfel de povești care s-au petrecut în transport:
Sună telefonul unei fete. Ea îl scoate din buzunar – un telefon mare cât o lopată – și începe să vorbească. Un om de la țară stătea lângă ea, simplu, în sandale cu șosete și un chipiu. Se uita la fată cu un zâmbet, după care i-a parodiat tonul de apel. Apoi, a scos un vârf de lopată din sacul său. L-a dus la ureche și a spus: -Alo, pronto-pronto. Oamenii din jur au izbucnit într-un râs sălbatic.
Rucsacul meu preferat mă face să ies în evidență din mulțime. E cu mine din vremea școlii, acoperit cu tot felul de insigne. Zilele trecute, am mers în autobuz cu el. Lângă mine, stătea o femeie cu un copil care nu-și putea lua ochii de la rucsac și insignele mele. Astfel că am luat unul și i l-am dat copilașului. A radiat de fericire! Și un caleidoscop de emoții a început să joace în mine, de parcă n-am trăit această zi degeaba!
Dimineața intru în vagonul de metrou. Tipul care alerga după mine se izbește de ușile care s-au închis în fața lui. Îmi zâmbește, iar starea de spirit a persoanei, aparent, este jucăușă. Îi zâmbesc și eu și îi răspund cu mâna. La ușa alăturată văd un coleg râzând (uneori ne încrucișăm în drum spre serviciu, el locuiește la două stații mai departe de a mea). Ne facem cu mâna unul altuia, râdem împreună. Apoi, o voce masculină din spate: „Fato, îi cunoști pe toți cei din metrou?” Întorc capul: era fostul antrenor al fiului meu. L-a antrenat când avea 7 ani, dar nu își aduce aminte de mine, bineînțeles; au trecut 12 ani. Eu răspund: „Bună ziua. Nu pe toți, dar pe dvs. vă cunosc, sunteți antrenor la secția de fotbal pentru copii”. A rămas uluit.
În vagonul de metrou, vizavi de mine, stătea un bărbat zâmbitor în floarea vieții sale. O domnișoară s-a așezat lângă el, a privit-o pe nesimțite și a întrebat-o ceva, n-am auzit ce anume. Mergem noi mai departe, ei tot vorbesc. Și apoi, văd cum el îi dă cartea lui de vizită. Ce întorsătură! Mi-am dat seama: pentru asta sunt cărțile de vizită! Și eu, fiind mai tânăr, nu puteam înțelege cum să-mi schimb contactele cu o fată. El a mormăit ceva sub nasul lui și la urechea ei: „Te rog, dictează-ți numărul de telefon sau îl poți scrie pe al meu”. Și cel mai important – puteți scrie pe cartea de vizită tot felul de chestii cool despre voi!
Autobuzul era plin, bunica a reușit să treacă și să ia loc. Apoi a descoperit că tatăl meu nu era prin preajmă și a început să strige tot autobuzul: „Stați, am uitat copilul!” Tata intră și nu poate înțelege de ce râd toți. Tata are 40 de ani.
Stație de autobuz. Iarnă, ger, zăpadă. Stau, mă uit în jur și observ o bătrână care se grăbea spre autobuz cu o baghetă, dar nu a reușit să intre în salon. L-am rugat pe șofer să aștepte, iar alți pasageri au văzut-o pe bunică, s-au ridicat imediat să o întâlnească și să o ajute. Dar apoi a pornit modul Terminator. Cu bastonul sub braț, cu geanta în mână, bătrâna a început să alerge la fel de epic ca în filme! A ajuns autobuzul, și-a aruncat mai întâi bastonul, apoi geanta și apoi a sărit în transport. Am privit uluit și nu-mi venea să cred ochilor că în urmă cu câteva secunde, aceeași bunică a fost dusă de vânt și acoperită de zăpadă.
Odată în tren am văzut un bărbat care stătea la uşă şi făcea yoga. Chiar în întregime: pe covor, desculț, sprijinit pe balustrade, luând un fel de ipostază. A fost, de fapt, destul de impresionant. Adevărat, a provocat haos când trenul s-a oprit.
Am plecat de la serviciu la 21:00, obosită ca un câine, fără dispoziție. Am vrut să iau un taxi spre casă, dar m-am uitat la prețuri – e scump. Merg eu la metrou atât de nemulțumită și mă gândesc la muncă și cât de nemulțumită sunt de mine însumi. Urc scara rulantă și aud cum în hol cântă un grup cu tobe, contrabas și vioară. Cântau atât de bine, încât mi-au dat lacrimile în ochi. Am terminat de ascultat melodia și am plecat acasă zâmbind. Pentru că, până la urmă, viața este un lucru grozav!
Călătoream cu un prieten într-un tren și am luat un bilet norocos. Fericită, l-am mâncat, în timp ce îmi puneam o dorință. Și după, intră controlorul, verificând dacă toată lumea are bilet. Coada a ajuns la mine.
– Fată, arată-mi biletul tău.
– L-am mâncat! – m-am bucurat eu. Dar apoi am simțit o rușine.
– Nu ești prima. Data viitoare, mănâncă-ți biletele după ce ai coborât din tren! răspunse controlorul fără surprindere.
Merg acasă cu autobuzul, obosit și încărcat cu cărți. Verific mesajele de pe Messenger. Deodată, un tip apare din spate și-mi strigă de parcă ar fi fratele meu: „Nu ți-a spus tata să nu folosești telefonul în autobuz? Îmi ia telefonul și încearcă să coboare din transport. Eu, înțelegând imediat situația, am luat telefonul cu cuvintele: „Îmi pare rău, frate, planul tău este un eșec total”. Inutil să spun că a fost un hoț.
Taxi, suntem blocați în trafic. În rândul de alături, este un camion de livrare. Taximetristul se uită la el și mă roagă să spun numărul acestei mașini (nu se vede de pe scaunul lui). Îi spun și el răspunde că a șofat pe el timp de un an și jumătate, a lipit el însuși autocolantul pe camion și ar trebui să fie și o împletitură verde pe volan. Orașul este atât de mare, sunt aproape cincizeci de camioane, dar noi l-am văzut pe acesta. Salut, teoria probabilității!
Eu merg la serviciu cu taxiul. Șoferul, un bărbat de vreo 35 de ani, se tot uită cu interes la mine în oglindă. Deja mă stresează și îl întreb: „Totul e în regulă?” Îmi era teamă că acum va începe să flirteze. Și deodată zâmbește și spune: „Femeile atât de frumoase nu ar trebui să se târască la muncă dimineața. Sau măcar lasă-l pe soțul tău să te ducă la muncă”. Nici nu știu cum să reacționez: să mă bucur de un compliment sau să fiu supărată pe prejudecățile șoferului de taxi?
Eram într-un autobuz și era o zi de vară toridă și arzătoare. Eu și prietenii mei cumpărasem niște băuturi răcoritoare înainte de a ne urca în autobuz. Așa că, am vrut să beau o înghițitură din băutura rece pe care o ținea prietenul meu. Când am luat sticla de la el, fără să-mi ating gura de ea, autobuzul a decis să frâneze. Forța a fost așa de mare, încât sticla mi-a zburat din mână și am căzut. În timp ce cădeam, mâna s-a prins de o poșetă în locul cadrului scaunului. Femeia care o purta a rămas șocată!
Dacă ai călătorit cu mijloacele de transport în comun, știi că există persoane care se uită în telefonul tău. De data aceasta, un prieten plănuia o petrecere în casă, iar femeia de vârstă mijlocie care stătea lângă mine se uita atent ce scrie. Am început să vorbim despre cum ar fi fost dacă ar fi fost și ceva mai pentru adulți… I-am răspuns: „Shhh, mătușa polițist e în spate!” Apoi m-am întors să mă uit la doamnă. Și în timp ce i-am zâmbit, ea s-a ridicat și și-a schimbat locul.
Odată, iubita mea (acum soție) și cu mine ne-am certat. În acele vremuri, nu aveam taxiuri și trebuia să călătorim în autobuze. Așa că, ne-am urcat în autobuz și tăcerea a continuat. În forfota agitată, am crezut că m-am așezat lângă prietena mea. Nici măcar nu m-am uitat la ea o vreme până când am decis să o sărut pe obraz și să mă compensez. Am făcut-o, dar groaza mea era o altă domnișoară care purta aceeași culoare la jachetă. S-a auzit un râs puternic din spate. Prietena mea a văzut totul și, din fericire, a venit în ajutorul meu.
Acum câțiva ani eram în metrou și era o femeie în picioare lângă mine. Totul mergea bine ca în oricare altă zi până când transportul s-a oprit brusc. Am căzut peste ea, dar nu a fost asta cel mai grav. Un alt tip a căzut peste noi. Eram toţi trei pe podea şi femeia a fost zdrobită sub greutatea noastră. Am coborât la următoarea oprire.
Eu și familia mea, împreună cu rudele, ne-am urcat într-un autobuz pentru a ne îndrepta către o acțiune de familie într-un alt oraș. Așa că, m-am dus și m-am așezat lângă scaunul de la geam. Aveam doar 15 ani și nu știam împrejurimile mele. Credeam că m-am așezat lângă mama mea și, în starea mea extrem de obosită, am îmbrățișat-o și am adormit în poala ei. Doar că trei ore mai târziu am realizat că nu era mama mea, ci o străină de aceeași vârstă cu bunica mea. Ea nu și-a mișcat nici măcar un deget doar ca să nu-mi fie tulburat somnul. Am fost atât de emoționat.
Aceasta a fost într-o excursie în afara sediului de la birou, când eram într-un autobuz care călătorea spre destinația noastră. S-a strecurat plictiseala și am început să ascult melodii. Nu știu ce s-a întâmplat, dar în curând, am început să fredonez. Zumzetul s-a transformat în plin cântat. Apoi, autobuzul a frânat brusc și am fost readus la realitate. Întregul autobuz se uita la mine… Fețe care au fost trezite din somn la 1 dimineața.
Eram într-un autobuz plin și am auzit un bărbat strigând: „Domnule, nu vă cunosc, vă rog să nu mă lingeți!” Încă nu știu ce se întâmplase…
- Eram o dată în autobuzul de noapte care ducea spre casa mea, iar tipul de lângă mine adormise. Din senin, și-a băgat degetele în gât, a vomitat peste tot, a apăsat pe sonerie și a coborât. A fost atât de groaznic.
- Odată m-am așezat lângă un bărbat îmbrăcat într-un trenci care a trecut cu mâna în interiorul jachetei lui, a scos o roșie și a mâncat-o întreagă.
- Eram în tren când un tip a început să-mi vorbească. Nu vorbea româna, așa că a început să folosească limbajul semnelor, arătând de parcă bea ceva înainte de a arăta spre mine. Apoi și-a notat numărul și mi l-a dat.
- Odată am văzut un grup de turiști care călătoreau în tren. O adolescentă stătea cu capul unui băiat în poală. Ea îi scotea (multe, multe) coșuri de pe față și ștergea puroiul de hanorac. Puteai vedea zecile de pete albe de pe hanoracul lui negru în timp ce ea continua să facă asta. A fost cu adevărat dezgustător de urmărit.
- O fată de 20 de ani s-a urcat odată în autobuz și s-a așezat lângă mine. Se zvârcoli puțin, apoi și-a desfăcut ușor fermoarul jachetei, de unde ieșise capul unui dihor. În cele din urmă, și-a dat seama că o priveam cum se lupta să țină dihorul înăuntru, înainte de a-mi oferi un: „Nu-ți face griji, e prietenos!”
- Stăteam pe un scaun ridicat, de unde îi puteam vedea pe toți ceilalți din autobuz. În fața mea era un bătrân – care ar fi avut aproximativ 70 de ani – și care a scos o cutie masivă de tablete dintr-o pungă farmaceutică. A început să citească informațiile din prospect, care avea scris „viagra” cu litere foarte mari pe el. ȘI APOI A LUAT O PASTILĂ! Am fost șocat, cel puțin.
Aveam aproximativ 12 ani și călătoream cu trenul. Intrase o mamă care se așezase lângă mine și își puse fiica de 8 luni în poala mea. „Bună, ai vrea să o ții?” Deci, tocmai și-a așezat fetița pe poala unui străin de 12 ani!!!
Cu doar câteva săptămâni în urmă, aveam de gând să ies prin turnichetul ușii rotative, când tipul din fața mea s-a întors și a început să-mi facă cu mâna și să arate spre podea. Era o grămadă de rahat în interiorul turnichetului și, la fiecare întoarcere, târa rahatul de jur împrejur în cerc.
Articole recomandate
- 12 filme și seriale pentru weekend, care te vor cuceri din primul cadru
- Interdicția câinilor: de ce câinii nu sunt permiși în Maldive?
- Ce să faci în București în Weekend: Odihnă activă și distracții pentru adulți și copii
- TOP 161 Cele mai Tari Glume Proaste și Seci (scurte și amuzante)
- TOP 67 Bancuri cu Bulă – Cele mai Haioase Glume cu Bulă (cu prostii)
Într-un tren, eu și soțul meu am văzut o femeie care a luat un pachet deschis de semințe de floarea soarelui, care fuseseră lăsate în urmă de un alt pasager. Ea i-a arătat emoționată prietenei sale ce avea. Eu și soțul meu am privit ciudat, pentru că s-a uitat la noi și ne-a întrebat dacă sunt ale noastre și apoi, dacă ni le dorim. Am spus politicoși că toate sunt ale ei.
Odată, am văzut în transportul comun o femeie deschizând un borcan de ardei iute conservat, pe care i-a mâncat. Era 7 dimineața. Nici apă, nici pâine – doar ardei!
În trenul orelor de vârf, un cuplu cumpărase KFC și începuseră să se hrănească unul pe altul cu gura și s-au sărutat cu pui în gură. A fost un sărut de pui.
Un cuplu – unul față în față – se plesneau calm și repetat pe față: ea i-a plesnit fața, apoi el a plesnit-o pe a ei. Repetat. Unii pasageri au întrebat dacă fac o chestie de artă, dacă sunt în regulă și dacă aceasta a fost o farsă pentru YouTube sau Tik Tok. Cuplul nu a răspuns. Au continuat să se plesnească reciproc.
O femeie s-a așezat în autobuz în fața mea și a început să-și taie unghiile. Dar a urmat și mai rău – când a scos un aparat de ras alimentat de baterii și a început să-și radă fața.
Eram într-un tren și l-am văzut pe un tip și prietena lui având o despărțire foarte dramatică, foarte publică… Ea i-a spus că l-a înșelat, l-a acuzat că este gelos și au continuat să țipe unul la altul pentru o vreme…
Mergeam cu metroul cu ani în urmă și acolo era un clovn – un clovn adevărat, machiat și costumat cu pantofi mari și guler cu volane. Dar purta o servietă subțire din piele. Și mai ciudat a fost că nimeni nu i-a acordat nicio atenție.
Urcasem în metrou și văd un tip cu un gât foarte, foarte blănos. Mi-am dat seama abia apoi că purta un șobolan pe umăr. Mergea pe el, de la un braț la altul.
Eram în autobuz, mă gândeam doar la treburile mele, când directorul meu urcase și începuse să se certe cu iubita lui. A fost cu adevărat incomod.
Situație în tren: am văzut odată o femeie care avea o tunsoare scurtă, de roșu aprins. După câteva minute, ea a scos din geantă niște Barbie-uri cu păr de culoare similară, precum și o foarfecă minusculă. Fără să spună ceva, a început să le dea tuturor aceeași tunsoare bob pe care o avea ea. Părul roșu de Barbie zbura peste tot. Odată ce a terminat, le-a pus în liniște înapoi în geantă și a stat acolo de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.
Cu mulți ani în urmă, mergeam într-un autobuz care trecea pe lângă o piață de fermieri. La acea piață se vindeau găini vii. De aici, o doamnă s-a urcat în autobuz cu două găini vii care făceau gălăgie. Șoferul de autobuz îi spune că nu acceptă găini vii în autobuz, ci doar animale de serviciu. Ea a scos calmă puii din container, le-a rupt gâtul, i-a împins înapoi în pungă și a declarat: „Fără găini vii aici!” și a urcat în autobuz, așezându-se. Autobuzul a rămas tăcut pentru tot restul călătoriei.
