Copilul la nouă Luni: Dezvoltarea Fizică, Psihică Și Cognitivă

Ce poate face copilul la 9 luni. Dezvoltarea fizică și psihică. Cât ia în greutate bebe la nouă luni de viață. Cât crește copilul în a 9-a lună. Despre alimentație, somn, masaj, jocuri.

Acum, copilul vostru învață să cunoască lumea. El devine mai neliniștit și mai curios decât oricând. La 9 luni, are loc formarea activității cu jucăriile și chiar începutul contactelor sociale.

Capacitatea de a-l ajuta, de a-l asculta, de a-l înțelege și de a avea răbdare este necesară pentru fiecare părinte.

Dezvoltarea fizică

Copilul în vârstă de nouă luni aproape că nu stă într-un singur loc, așa că necesită o atenție constantă a părinților. Dezvoltarea sa aduce noi realizări: nu numai că se târâie, dar deja stă în picioare, se ține de suport și chiar încearcă să stea fără el. Prima dată se poate întâmpla spontan.

Dar, apreciind noua sa abilitate, copilul nu se va opri la succesul obținut. Până la sfârșitul lunii, este probabil să se poată ridica fără sprijin.

Acum, bebelușul nu doar că se așază cu încredere, dar și din poziția de ședere se poate culca independent. Dacă mobilierul care servește ca suport este întrerupt brusc, iar următoarea piesă de mobilă convenabilă pentru apucare se află la o distanță de 30–40 cm, copilul se deplasează de la sprijin la sprijin cu pași micuți.

În același timp, el se agață de suportul anterior cu o mână și apucă noul obiect cu cealaltă. Merge cu încredere cu sprijinul adultului care-l ține de ambele mâini.

Unii copii sănătoși nu se grăbesc să se ridice în poziția verticală. Ei se târăsc bine, trăgându-se în față cu mâinile și stăpânesc mișcarea pe toate suprafețele, deși încă nu își pot rupe burta de pe podea.

Cu toate acestea, unii părinți consideră că târârea nu este un lucru important pentru copil. Această părere este eronată.

Târârea dezvoltă mușchii întregului corp. Copilul întărește spatele pentru mers și îmbunătățește mâinele pentru dezvoltarea abilităților motorii fine.

În procesul de târâre, conexiunea dintre cele două emisfere ale creierului este consolidată, ceea ce afectează direct dezvoltarea vorbirii și a inteligenței copilului.

Târându-se prin încăperi, copilul câștigă experiență în mișcare, îmbunătățește aparatul vestibular, învață să navigheze în spațiul din jurul său, dezvoltă curiozitatea, independența și încrederea în sine.

Greutate și Înălțime

În a noua lună, greutatea corporală a copilului va crește cu o medie de 0,5 kg, iar creșterea în lungime – cu aproximativ 1 cm.

Dezvoltarea fizică medie pentru copiii din a noua lună de viață este:

• Greutate – 9,3–9,9 kg.
• Înălțime – 71–73 cm.
• Circumferința capului – 45,3-46,3 cm.
• Circumferința toracică – 46,7-47,9 cm.

Rețineți că ereditatea afectează foarte mult datele fizice. Nu vă panicați dacă copilul vostru nu se încadrează în acești parametri.

Cu toate acestea, este necesar să vă consultați cu un specialist. Evaluarea greutății bebelușului este necesară pentru a identifica problemele cu alimentația și sănătatea.

De exemplu, dacă un copil câștigă intens sau pierde greutatea corporală fără un motiv aparent, acesta este un motiv de îngrijorare.

Dezvoltarea neuropsihică

Așa-numita “apucare sub formă de pensetă” este îmbunătățită: acum ia tot mai mult obiectul nu cu palma, ci cu două degete – degetul mare și arătătorul.

Abilitățile de interacțiune cu obiectele mici sunt, de asemenea, rafinate: copilul de 9 luni le scoate și le pune înapoi în cutie, deschide și dă la o parte capacele. La vârsta de 9 luni, copilul poate acționa simultan cu două jucării, ținând o jucărie în fiecare mână.

Micuțul își cunoaște numele și răspunde dacă îl chemați. Înțelege perfect cine este mama, cine este tata, care este bunica sau bunicul și, de asemenea, își amintește numele fiecăruia din cercul său interior (frate, soră etc.). În plus, copilul este familiarizat cu numele multor articole casnice.

Mulți copii la nouă luni își aleg deja jucăria sau obiectul preferat. Ursulețul murdar aruncat dimineața la spălat poate crea isterie în familie.

În ciuda problemelor pe care le poate provoca „jucăria preferată”, acest atașament timpuriu este un eveniment important în dezvoltarea copilului – arată capacitatea copilului de a distinge perfect obiectele.

În această perioadă, se poate auzi cum se adresează unei anumite persoane. Această contestație este plină de sens și poate fi sub formă de cuvinte diferite: „mama”, „tata”, „baba” și altele. Pot suna imperfect, dar principalul lucru este utilizarea lor. Adică, dorind să atragă atenția mamei, copilul spune „mama”, iar „tata” se referă la tăticul care a apărut la orizont.

Abilități motrice fine

Începe să ia obiecte mici, în principal cu degetul mare și arătătorul – apucând sub formă de „pensetă”. Anterior, copilul făcea acest lucru cu utilizarea uniformă a tuturor degetelor.

Datorită acestei apucări, copilul poate strica obiectele fragile. În comparație cu etapele „7 luni” și „8 luni”, copilul poate rupe mai bine bucățile mici de hârtie în bucăți și mai mici. Astfel, de la 8-10 luni, nu numai degetul mare, ci și degetul arătător lucrează intens la copil.

Copiii încep să efectueze alte mișcări mai subtile. Pentru a dezvolta motilitatea degetului, bebelușului i se oferă cutii care se deschid din lateral, de sus, prin împingere.

Cutiile pot fi de diferite forme: rotunde, pătrate, alungite, triunghiulare. Copilul îndepărtează independent capacele de la ele, pune obiectele în cutie, apoi le ia din nou de acolo.

Stângaci sau dreptaci?

Până la această vârstă, funcțiile brațului, de obicei, cel drept, încep să predomine la copil. Încercați să puneți jucăria în fața copilului și urmăriți cu ce mână o va lua.

Apoi puneți jucăria în stânga copilului. Dacă bebelușul are mâna dreaptă dominantă, atunci va lua jucăria cu ea, în ciuda faptului că mâna stângă este mai aproape.

Procedați la fel cu jucăria din dreapta. Prin acțiunile copilului puteți înțelege care mână domină.

Dezvoltarea vorbirii

Dacă ați antrenat copilul până acum, el stăpânește deja mișcările învățate. De exemplu, fluturarea mâinii „la revedere” sau jocul de genul „cu-cu”.

Copilul ar trebui să înțeleagă deja sensul acestor cuvinte. Prin urmare, pentru a efectua o mișcare bine învățată, exprimarea verbală a cererii voastre ar trebui să fie suficientă, fără a gesticula.

Copilul începe să îndeplinească alte comenzi simple, de exemplu, „Dă-i mamei o lingură”. Cu toate acestea, la începutul antrenamentului, o astfel de cerință este îndeplinită numai dacă copilul privește în acest moment lingura și, de asemenea, dacă mama își confirmă cererea cu un gest: indică lingura cu mâna întinsă.

Durează încă două-trei luni pentru ca copilul să-și amintească sensul cuvintelor, adică să înțeleagă cu adevărat vorbirea.

Uneori, copilul singur folosește activ mișcările învățate sub formă de gesturi – își flutură mâna „la revedere” ca răspuns la plecarea adulților. Astfel, în paralel cu dezvoltarea vorbirii, comunicarea prin gesturi se dezvoltă și se îmbunătățește.

La întrebarea „Unde?”: „Unde este ursul?”, „Unde este ceasul?” poate găsi obiectul numit. Spre deosebire de etapele anterioare, când bebelușul putea găsi doar obiectul care era întotdeauna într-un anumit loc, acum îl poate găsi chiar și într-un loc instabil.

Dacă obiectul este bine cunoscut de copil, îl poate găsi nu numai cu ochii. De exemplu, ca răspuns la întrebarea „Unde este ursul?”, copilul poate scoate ursul din multe alte jucării și să vi-l dea.

Apar primele semne de înțelegere a interdicției. În general, interdicția este ignorată, dar se observă o anumită reacție de inhibare la cuvântul „nu”.

Copilul se oprește o secundă, apoi revine la ocupația sa. Pentru binele copilului în situații periculoase, este necesar să spuneți tare și strict: „Nu se poate!”. Interdicția trebuie confirmată prin expresii faciale (încruntare) și gesturi (scuturați capul furios sau degetul arătător).

Este necesar ca toți membrii familiei să determine ce este permis pentru copil și ce este interzis. Toți părinții și rudele ar trebui să coordoneze între ei atunci când spun „Nu se poate!” și când „Da, se poate!”.

Dacă ați învățat deja copilul vostru „vorbirea animalelor”, atunci când mergeți pe stradă, uitați-vă către câine și întrebați: „Cum latră câinele?” Copilul va răspunde: „Ham-Ham”.

Dacă nu răspunde imediat, spuneți-i copilului: „Ham-Ham” și apoi întrebați-l din nou. În mod similar, când arătați o vacă care este familiară copilului din imagini, întrebați-l: „Cum face vaca?” Copilul poate deja să îndrepte degetul spre vacă și să răspundă cu mândrie: „Mu-mu”.

Gânguritul rămâne discursul principal al copilului, prin care exprimă în mod activ nevoile și emoțiile sale.

La această vârstă, copilul ar trebui să poată repeta silabele cunoscute după adulți. Dacă are dificultăți, antrenați-l. Pentru a face acest lucru, așezați-vă în fața copilului, spuneți-i pe nume. Pronunțați silabele clar, separat, cu mici pauze. Copilul va imita apoi sunetele individuale și intonația generală a discursului vostru.

Unii copii pot repeta silabe noi, neînvățate anterior de către adulți. În acest caz, copilul, ascultând adultul, monitorizează cu atenție mișcările buzelor sale.

Din silabele familiare „ma”, „ba”, „ta” și altele, primele cuvinte sunt formate din două silabe identice: „ma-ma”, „ba-ba”, „ta-ta”. Cu toate acestea, copilul se adresează astfel tuturor, și nu doar părinților. Pentru a accelera utilizarea corectă a acestor cuvinte, puteți aplica exercițiul:

Când copilul spune „ba-ba” sau „ta-ta”, îndreptați-vă către bunica sau tatăl său și întrebați-l: „Unde este bunica?” sau „Unde este tata?” Dacă copilul se uită la persoana numită de el, atunci lăudați-l. Dacă copilul nu a rostit încă aceste cuvinte, atunci le puteți include în timpul gânguritului său și să încercați să-l imitați cu pronunția acestor prime cuvinte („ma-ma”, „ba-ba”, „ta-ta”). Silabele și cuvintele trebuie pronunțate lent și clar.

Primele cuvinte ale copilului, pe lângă desemnarea celor dragi, cel mai probabil, nu vor fi cele care indică cerințe (cum ar fi „a da”). Mai des, copiii încep să pronunțe cuvintele cu care mama însoțește acțiunile obișnuite. Începând cu 9 luni, dezvoltarea vorbirii diferiților copii începe să difere din ce în ce mai mult.

Unii gânguresc foarte mult, dar cuvintele apar abia după 12 luni. La alți copii, cuvintele apar încă de la 10-11 luni. Dar înainte de apariția timpurie a primelor cuvinte, astfel de copii au adesea o perioadă scurtă de liniște – gânguresc din ce în ce mai puțin și mai divers.

Atenție! Scăderea bruscă a gânguritului, cu o liniște aproape completă și absența apariției primelor cuvinte la 11-12 luni, poate fi un semn al patologiei centrului de vorbire și necesită un neurolog și logoped specializat în dezvoltarea pre-vorbirii.

Abilitățile copilului

Deci, copilul vostru:

• stă în picioare cu sprijinul mâinilor;
• merge ținut de ambele mâini sau sprijinit sub axile;
• trece de la un suport la altul cu pași suplimentari, ținându-și ușor mâinile de suporturi;
• repetă diverse acțiuni ale adulților (coboară și ridică mâinile, bate din palme etc.);
• poate strânge bine jucăria și nu o va da dacă cineva vrea să i-o ia;
• ia obiectele mici cu două degete, iar cele mari cu toată palma;
• manifestă predominanța funcțiilor unei mâini (de obicei, cea dreaptă);
• efectuează independent, în imitație, diverse acțiuni cu jucăriile: pune obiecte (bile, cuburi) în cutie, scoate inelele de pe piramidă, deconectează obiectul, care constă din două părți interconectate etc.
• poate acționa simultan cu două jucării, ținând o jucărie în fiecare mână;
• bea bine din cană, ținând-o cu mâinile;
• ține în mod independent biscuitul în mână, îl duce la gură;
• își cunoaște numele, se întoarce când cineva îl strigă, zâmbește;
• auzind întrebarea „unde?”, privește mai multe obiecte familiare din diferite locuri, indiferent de locația lor permanentă;
• înțelege semnificația cuvintelor care denotă acțiuni („a da”, „a arunca”, „a te ridica”, „a te așeza” etc.);
• cunoaște scopul obiectelor individuale, cum ar fi linguri, căni, farfurii etc.;
• cunoaște numele anumitor alimente: pâine, morcov etc.;
• gângurește tare în momentele de mare interes;
• imită adultul, repetând silabe individuale după el;
• este sensibil la manifestările emoționale ale adultului: reacționează la expresiile faciale, exclamațiile de aprobare sau interdicție, suferă dacă nu primește suficientă atenție;
• caută atenția adulților prin diverse moduri: strigă, aruncă jucării, își demonstrează abilitățile;
• în funcție de rezultatul acțiunilor sale, arată diverse emoții: când are succes, se bucură, este mulțumit, dacă nu reușește, poate plânge.

La această vârstă, copilul iubește:

• când este lăudat;
• când se joacă cu reflectarea sa în oglindă;
• să caute jucăriile ascunse;
• să imită sunetele generate de animale: „ham-ham”, „mu-mu” etc.;
• să se joace cu ustensilele de bucătărie;
• să se uite la imaginile din cărți.

Teste și examene medicale

Vizita lunară la pediatru este relevantă pentru întregul an de viață. Specialistul măsoară principalii indicatori fizici și îi evaluează. La 9 luni, ați putea avea un examen medical la ortoped (sau chirurg pediatru).

Vaccinarea de rutină nu este efectuată.

Alimentația

La 9 luni, bebelușul își trage mâinile în farfurie, sprijină cana din partea de jos cu ambele mâini, o direcționează spre gură, bea. Ține în mână o felie de pâine sau un biscuit, le duce la gură, le mușcă, le suge.

Până la un an, bebelușul mănâncă de 5 ori pe zi, iar cu fiecare lună dieta ar trebui să devină mai diversă și mai aproape de mâncarea adulților.

Baza meniului unui copil de 9 luni este încă laptele matern sau formula de lapte praf.

Li se adaugă:

• cereale (hrișca, porumbul, ovăzul, orezul);
• legume (conopidă, morcovi, broccoli, dovleac, dovlecel, mazăre verde, cartofi, frunze de salată);
• fructe;
• carne și pește.

Sunt permise numai metodele de gătit: la aburi, fierberea sau coacerea. Pentru un copil la această vârstă, mâncarea NU SE SĂREAZĂ!

Pentru a-i schimba nițel gustul, puteți adăuga verdeață proaspătă sau uleiuri vegetale. De exemplu, tocați bine pătrunjelul și amestecați-l cu piureul de cartofi.

De la această vârstă puteți introduce noi produse în fiecare zi. Păstrați un jurnal alimentar în care notați ce, când și cât ați început să-i dați micuțului de mâncat.

Scrieți și reacția corpului copilului. Astfel, dacă apar brusc erupții cutanate sau scaune rele, va fi mai ușor să înțelegeți de la ce.

Laptele matern/ laptele praf constituie acum doar o treime din dieta zilnică a copilului. Acesta ar trebui să consume 1200 mg de alimente pe zi. Nu uitați nici de apa plată.

Chiar dacă producția industrială de alimente pentru sugari pare mai accesibilă și mai sigură, garantând calitatea utilizării, mai bine e să începeți să gătiți, același piure, acasă. Astfel, copilul se va obișnui treptat cu masa comună a adulților.

Copilul la 9 luni are, de obicei, mai mulți dinți și, prin urmare, puteți schimba modul în care tocați mâncarea. Puteți să o oferiți pasată cu furculița, dar cel mai bine – să i-o dați bucăți mici.

Ar trebui să începeți să învățați bebelușul să mănânce cu lingura, dar trebuie să aveți răbdare, deoarece încercând să imită adulții, copiii nu întotdeauna fac față abilității dificile de a gestiona tacâmurile.

Dacă doriți să introduceți bebelușului pâinea de grâu, începeți de la 5 g.

Meniul-exemplu arată astfel

• 6:00 – 200 g lapte matern sau lapte praf.
• 10:00 – 120–130 g cereale cu lapte cu piure de fructe.
• 14:00 – 150 g de piure de legume, o bucată de carne sau pește la abur, ou.
• 18:00 – 120 g lapte matern sau lapte praf, 50 g brânză de vaci și iaurt natural.
• 22:00 – 200 g lapte matern sau lapte praf.

Atunci când întocmiți meniul, ar trebui să vă concentrați asupra copilului, deoarece pofta de mâncare și gusturile tuturor copiilor sunt diferite.

Reguli de bază în gătire

Vă va fi util să vă familiarizați cu elementele de bază ale gătitului copiilor.

De-a lungul timpului, fiecare mamă se adaptează copilului său și stabilește cu exactitate dacă iubește acest fel sau altul de mâncare. În ciuda abundenței borcănașelor din magazine, multe mame încearcă să gătească propriul mic dejun, prânz și cină pentru bebeluși.

Există câteva reguli generale pentru gătit:

• adăugați în loc de sare condimente (usturoi, paprika, piper negru, boia dulce, coriandru etc.);
• folosiți numai alimente proaspete, crude;
• copiilor nu trebuie să li se ofere mâncare prăjită, afumată, picantă, prea caldă sau rece;
• aranjați frumos și atractiv mâncarea în farfurie. Aspectul, gustul, aroma alimentelor trebuie să trezească pofta de mâncare la copil.

Piure de dovleac și mere

Ingrediente:

• Măr – 1 bucată.
• Dovleac – 100 de grame.
• Scorțișoară – un puf

Dovleacul trebuie curățat de semințe și coajă și tăiat în cubulețe mici. De asemenea, curățați mărul de semințe și coajă și tăiați-l în cuburi mai mari.

Se pun în tava de copt, se presară cu puțină scorțișoară deasupra. Gătiți 25 minute. După ce se răcesc puțin, le puteți pasa cu o furculiță sau le puteți oferi bucăți.

Supă din carne de iepure cu legume

Ingrediente:

• Carne de iepure – 60 grame.
• Cartof – 50 de grame.
• Morcovi – 40 grame.
• Ceapă – 10 grame.
• Conopidă – 60 grame.
• Uleiul vegetal – o treime din linguriță.
• Verdeață după gust.

Carnea de iepure trebuie tăiată în bucăți, se toarnă apă rece peste ea și se fierbe până este pe jumătate gata. Apoi se adaugă alternativ legumele: mai întâi morcovii, apoi ceapa, cartofii, conopida.

Când totul este gata, adăugați ulei și stingeți. La servire, adăugați verdeață. Pasați cu blenderul.

Scutece ude și murdare

Odată cu introducerea alimentelor solide, scaunul devine mai gros și mai rar. La copiii sub 3 ani, frecvența normală a scaunului este de 5-6 ori pe săptămână.

De la 6 luni la un an, cu un regim normal de băut, frecvența urinării este de 15-16 ori.

Regimul de veghe și somn

Copilul doarme noaptea între 10 și 12 ore, iar ziua – de două ori pe zi, timp de 1,5-2 ore. Asigurați-vă că acest regim este suficient pentru el – durata somnului joacă un rol important în dezvoltarea copilului. De asemenea, este important să mențineți un program de somn zilnic consecvent.

Dacă programul suferă modificări, atunci este probabil ca micuțul să aibă dificultăți în a adormi și de multe ori se va trezi în timpul nopții.

Ritualul de culcare

Stabiliți ritualul de a merge la culcare noaptea. Acest lucru este important: o baie, o poveste înainte de culcare, schimbarea lenjeriei de pat. Puteți adăuga, de asemenea, un joc liniștit.

Asigurați-vă că urmați același ritual în fiecare seară. Copiii preferă consecvența și se simt în siguranță atunci când știu la ce să se aștepte.

Somnul copilului va deveni mai bun dacă respectați regimul nu numai noaptea, ci și în timpul zilei. Dacă copilul mănâncă, se joacă și se culcă la aceeași oră, cel mai probabil, îi va fi întotdeauna ușor să adoarmă.

Oferiți-i copilului posibilitatea de a adormi de sine stătător. Nu-l opriți de la antrenarea acestei abilități importante. Dacă somnul bebelușului depinde de hrănire, de legănare sau de orice altceva, îi va fi greu să adoarmă din nou când se trezește în timpul nopții. Poate chiar va plânge.

Plimbări

Plimbarea ar trebui să fie de cel puțin 2-3 ori pe zi. Durata plimbării, în special vara, ar trebui să fie de 2,5-3 ore.

Jocuri și jucării

Nu vă grăbiți să-i oferiți copilului jucării scumpe, pe care nu le poate dezasambla și asambla. Încercați să țineți cont de faptul că micuțul nu știe încă să se joace cu jucării figurative: păpuși, mașini etc. Copilul nu construiește, nu hrănește păpușile, nu scaldă ursul.

Copilul îi stăpânește fizic, acumulând experiență practică cu obiectele. Este fascinat de procesul de influențare a unui obiect asupra altuia. Prin urmare, nu vă mirați că bebelușul rupe fără milă roțile unui camion scump, demontează un vehicul sclipitor sau târâie păpușa de podea.

El vrea să dezasambleze totul, pentru că astfel copilul învață dependențele de formă, dimensiune, greutate, precum și schimbările asociate cu poziția obiectelor în spațiu.

Dacă doriți ca un copil în vârstă de 9-12 luni să nu împrăștie jucăriile, să nu le rupă, ci să se joace, trebuie să-l înconjurați de jucăriile cu care a fost învățat.

O mare greșeală o fac părinții care pun toate jucăriile în jurul copilului. Mai bine să ascundeți periodic unele și să scoateți altele. Jucăriile pentru copiii de 9 luni ar trebui să fie diverse: ușoare și grele, moi și dure, mici și mari. Principalele cerințe pentru arsenalul de joc: trebuie să fie certificate, bine fabricate și sigure (să nu aibă părți mici care să poată ieși cu ușurință).

La această vârstă, este util să alegeți jucăria preferată de dormit. Ea va ajuta la calmarea copilului și adormirea rapidă.

Țineți minte că zgomotul, conversația puternică, muzica tare, sunetele ascuțite distrag jocul și obosesc copilul. În plus, astfel de mediu neliniștit, precum și lumina slabă sau prea puternică, afectează negativ comportamentul micuțului. Copilul rămâne inactiv și într-o cameră prea caldă.

Jucării pentru baie

Copilul stă suficient de bine în funduleț și se poate juca în mod independent cu rațele și navele în baie. Arătați-i cum jucăriile înoată și se scufundă.

Piramide și cuburi

Optați pentru piramide simple cu un set mic de inele. Dezvoltă abilitățile motrice, precum și sincronizarea acțiunilor ochilor și mâinilor.

Din cuburi învață să construiască un turn și să-l distrugă. Pe lângă acestea, copilul are nevoie de diverse forme geometrice, precum și coșuri, cutii și alte obiecte din plastic sau din lemn potrivite pentru tot felul de acțiuni de proiectare pentru dezvoltarea coordonării mișcării subtile.

Sună clopoțelul

Dați-i copilului un clopoțel și arătați-i cum să sune.

Joc tactil

Oferiți-i bebelușului o cutie cu diferite piese de țesătură pe care el va fi interesat să le atingă. Asigurați-vă că puneți material gros, dur și neted, mătăsos. Într-un set bine ales, puteți include un pătrat mic de linoleum, o carte de joc, o plută mare, o bucată de catifea sau satin și un burete.

Jucării întoarse

Așezați jucăriile în fața copilului, întorcându-le cu capul în jos (de exemplu, un urs care stă pe cap). Vedeți dacă copilul corectează „poziția” prietenilor săi.

Bandă adezivă

Lipiți o bucată de bandă adezivă pe spatele palmei copilului. Copilul va fi interesat să rupă această bandă.

Pălăria

Când copilul stă în fața oglinzii, puneți-i o pălărie pe cap. Îi va plăcea să urmărească reflecția sa și să-și scoată pălăria.

Coordonarea mâinilor

Ajutați copilul să bată din palme, apoi ascundeți mâinile lui sub plapumă.  Copilul va privi cu interes în timp ce mâinile sale dispar și reapar.

Rostogolirea mingii

La această vârstă, copiilor le plac diferite jocuri cu mingea. Adoră rostogolirea și prinderea ei. Propuneți-i copilului să efectueze diverse acțiuni cu mingea. Rotiți mingea către copil și când copilul o returnează, trimiteți-i mingea înapoi. Invitați alți membri ai familiei să vă fie alături. O minge moale este cea mai potrivită în acest scop.

Jucării în cutie transparentă

Puneți jucăriile într-o cutie de plastic transparentă. Lăsați bebelușul să încerce să scoată capacul. Dacă nu-i reușește, deschideți voi capacul și dați-i copilului cutia din nou – lăsați-l să continue eforturile sale până ajunge la jucării.

Cratiță inversată

Întoarceți cratița cu susul în jos și dați-o copilului. Observați dacă își va da seama cum să o schimbe. Copilul vostru știe deja multe despre modul în care ar trebui aranjate obiectele.

Dă-mi jucăria

Puneți trei jucării diferite în cutie. Numiți una dintre jucării și rugați copilul să vi-o dea. Dacă o face – lăudați-l zgomotos.

Tragerea eșarfei

Luați câteva eșarfe colorate și legați-le împreună. Treceți eșarfele de un capăt printr-un tub de carton. Lăsați bebelușul să tragă toate eșarfele prin ea. Observați dacă copilul poate împinge eșarfele înapoi în tub.

Gol și plin

Umpleți cutia cu diverse obiecte: bile, cuburi, inele etc. Așezați cutia umplută în fața copilului și spuneți-i: „Cutie plină”. Scoateți câte un articol din cutie, denumind clar fiecare.

Acum arătați copilului cutia goală, agitați-o și spuneți: „Cutie goală”.

Ascunde și caută

Acoperiți-vă cu o eșarfă și întrebați: „Unde este mama?” Lăsați copilul să tragă eșarfa. Apariția voastră va provoca încântare și râs fericit al copilului. Apoi schimbați rolurile.

După ce ați acoperit copilul cu eșarfa, întrebați: „Unde este copilul meu?” Iar când copilul își trage cu bucurie batista, exclamați: „Iată-l!”. Jocul favorizează dezvoltarea memoriei.

În viitor vă așteaptă: Copilul la zece Luni: Dezvoltarea Fizică, Psihică Și Cognitivă

Recomandări

• La această vârstă, când copilul încă nu știe să meargă, dar își dorește cu adevărat să se miște prin cameră, părinții sunt adesea tentați să-i ofere această oportunitate, folosind premergătorul. Desigur, câteva minute într-un premergător sub supravegherea părinților nu vor aduce rău, dar petrecerea mult timp într-un astfel de dispozitiv de mișcare pentru copil este dăunător și nesigur. Când se folosește premergătorul, procesul fiziologic normal de dezvoltare al copilului este perturbat, deoarece partea inferioară a corpului primește oportunități mari de dezvoltare, iar cea superioară nu le corespunde încă. Ajutorul exterior încalcă inițiativa și dezvoltarea posibilităților creative ale bebelușului, dar și încalcă dezvoltarea poziției verticale corecte.
• Puteți și trebuie să învățați copilul să se târască. Pentru a face acest lucru, așezați-l pe podea mai des, arătați-i copilului cum să se târască, așezați-l pe genunchi și brațe, mișcați-i brațele și picioarele pe rând. După un timp destul de scurt, copilul va înțelege ce se cere de la el. Folosiți jucării zgomotoase, apucându-le cu mâna copilului, aruncați-le – copilul va dori să se miște și să o ia înapoi.
• Nu uitați că bebelușul vostru este o creatură foarte curioasă. Îi este interesant totul, vrea să atingă, să guste, să exploreze tot ce îl înconjoară. Încercați să nu-l inhibați. Interziceți copilului numai ceea ce este într-adevăr periculos pentru el.